Cel care ma asteaptaTi-am promis o noua recenzie. Nu am putut sa nu aleg cartea care m-a ramas in minte si in suflet. Este cea mai buna si frumoasa carte citita pana acum, in 2014.

Nu am mai citit nimic de Parinoush Saniee, dar in acest an, de Craciun, am primit de la Mos o carte. Cand am vazut coperta, mi-am dat seama ca voi avea parte de o surpriza frumoasa, caci nu e prima carte pe care o citesc, a carei actiune se desfasoara in Iran.

Fara sa banuiasca macar, prietena mea, Daneea, a facut alegerea perfecta. Datorita acestei carti o iubesc si mai mult ca inainte🙂. Fara sa stie a ales genul de carte care-mi place : romane care se axeaza pe religia si regulile altor popoare.

Imediat dupa lectura, tot netul imi arata si recomanda aceasta carte. Glumesc, dar ca sa vezi cum e viata: iti arata doar cand trebuie🙂, nu mai devreme, nu mai tarziu.

Dupa terminarea cartii, am gasit pe net o a doua carte scrisa de Parinoush Saniee. Se numeste Tatal celuilalt copil, dar am regretat faptul ca am citit recenzia – care spunea ca nu e la fel de buna ca romanul despre care iti povestesc acum. Bine macar ca nu am inca aceasta carte. Pana fac rost de ea, vreau sa uit ca am auzit ca nu e chiar ceea ce pare, ca nu e la fel de surprinzatoare ca prima.

Dupa cum vezi intarzii momentul in care sa incep sa-ti vorbesc despre carte si actiunea ei. Nu intamplator fac asta. Nu as vrea sa rapesc placerea de a descoperi o poveste fantastica, o poveste care te va tine cu sufletul la gura.

Personal, mi-a tremurat pana si sufletul de emotie. Am avut momente in care am ras, dar si foarte momente in care am lacrimat si am trait  cu adevarat teama de necunoscut

Si tocmai m-am hotarat sa nu-ti ofer prea multe informatii, caci nici mie nu imi place sa citesc prea multe detalii despre carti. Daca e povestita in totalitate, de ce as mai citi cartea? Ii stiu actiunea, stiu cum incepe, cum evolueaza personajele, care sunt schimbarile prin care trec, daca ii transforma ceva sau cineva, de ce as mai citi eu aceasta carte?

Cel care ma asteapta este o carte citita si apreciata, o carte care m-a facut curioasa si pe care desi nu o puteam lasa din mana, am citit-o „greu”, doar pentru ca imi doream sa nu se termine. Amanam finalul povestii, refuzam sa dau si ultima pagina si sa inchid cartea.

Romanul Cel care ma asteapta vorbeste despre oameni, viata religia din Iran. Prezinta viata batuta in pioneze ale unei tinere, care indragostita fiind de un medic, este batuta si apoi obligata sa se casatoreasca cu un barbat ales de familie, iar ea, nu are puterea de a se opune, chiar daca prima intalnire cu sotul ei, are loc in ziua nuntii ei cu acesta.

Cu un sot pe care nu il cunoaste, pe care il simte strain, descopera si invata sa traiasca in armonie si intelegere. Totul a fost usor, doar pentru ca el statea prea putin acasa, prea mult cu prietenii. S-au inteles in privinta vietii lor de cuplu si de familie: erau casatoriti, dar fiecare trebuia sa continue viata dinainte de casatorie si sa-si implineasca propriile vise.

A acceptat si a trait asa, fara sa stie ce face sotul ei, atunci cand lipsea cu noptile de acasa.

Viata se schimba odata cu aparitia primului copil, care ii mai alina durerea si singuratatea. Lucrurile intra pe un fagas normal, dar normalitatea in aceasta familie era o minune, care nu dura foarte mult – grijile, problemele si socurile primite, ii bulversa increderea si instala teama in sufletul tuturor. Toate aceste situatii necesitau atentie sporita si luarea unor decizii urgente, care produceau schimbari pentru intreaga familie.

A avut situl la inchisoare, a infruntat violenta si moartea, iar toate astea au fost piedici pentru ca tanara mama si sotie sa nu isi poata implini visul: sa-si termine studiile.

O femeie puternica lupta pentru supravietuire, pentru a se salva si a salva singurele persoane care mai contau pentru ea: proprii copii.

Traieste si ziua in care isi pierde sotul, in care isi casatoreste copiii si se reintalneste vechea iubire, dupa zeci de ani in care au fost despartiti de catre familie, distanta, razboaie, intr-un cuvant viata.

Faptul ca a suferit atat de mult, ca a trait o viata cu regrete si cu iubirea neimplinita (in suflet), nu o scuteste acum, la maturitate, de egoismul si neintelegerea celor din jur. Si daca nu era de ajuns, nu a fost sustinuta de catre cei pentru care a luptat atat de mult si nu a renuntat.

Proprii copii nu au inteles si nu au oferit mamei lor dreptul la fericire, dreptul de a trai si de a se bucura de iubirea adevarata, alaturi de barbatul pentru care a simtit iubire. Si pentru a rezistat atatia ani.

Gandul ca el traieste undeva, departe de ea, gandul ca intr-o buna zi va veni la ea si dupa ea, a sadit in inima ei speranta.

Iti recomand cartea asta din tot sufletul. Sunt aproape sigura ca iti va placea si ca imi vei multumi pentru recomandarea asta. Te va revolta si te va incanta, in aceeasi masura.

Un gând despre “Cel care ma asteapta, Parinoush Saniee

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s