Lună: iulie 2015

Despre mine printre cărți (5)

Despre mine printre carti (5)Azi e vineri, dar mai mult decât atât e și sfârșitul lunii iulie. Ar fi trebuit să apară astăzi foarte multe articole. O să apară toate, dar la momentul potrivit. Acum e timpul să vă spun despre cum a arătat, pentru mine această nouă săptămână. A fost una obositoare, plină de agitație, tensiune și emoții, de lecții și iubire.

Acum: Mă bucur de o zi răcoroasă de toamnă, la finalul celei mai călduroase luni din vara asta.

Ceva nou: Nu am făcut mai nimic din ce mi-am plănuit săptămâna trecută.

Azi mă relaxez:Așa ar cam trebui, căci oboseala își spune cuvântul și se lasă cu toată greutatea pe sufletul meu. Voi citi, căci la film nu am răbdare să mă uit.

Motivul ce mi-a stârnit astăzi zâmbetul sau râsul colorat: A fost o zi în care nu am zâmbit. Știu, se spune că o zi fără zâmbet este o zi pierdută. O zi în minus.

Mi-e dor de: Tot de mine, căci nu am reușit să mă regăsesc printre probleme, energii negative, gânduri și neputință. Dar știu că nimic nu este veșnic. O să treacă. Întotdeauna trece. Întotdeauna este bine exact așa cum este.

Simt lipsa: Energiei și odihnei.

Cel mai recent cadou: Săptămâna asta este despre cadouri care nu s văd, dar se simt intens: Multă iubire și multe lacrimi.

Evenimentul zilei: Another day in paradise.

Veste de departe: De la cel mai bun prieten cu care nu mă mai auzisem de ceva vreme. Prietenia noastră rezistă în timp, indiferent de timp și de distanță.

Mi-am amintit de: Faptul că eu nu are nici o putere în fața bolii necruțătoare.

Ascult: Nimic și nimicul ăsta îmi spune atât de multe.

Ce mai citesc: Mai multe cărți odată și sper să termin două dintre ele foarte curând.

Sunt recunoscătoare: Pentru sănătate și pentru prietenia sinceră și necondiționată.

Mulțumesc: Prietenului cel mai bun pentru iubire, înțelegere, ajutor, încurajare și implicare.

M-am supărat: Viața îți va dărui lecții prin oamenii de lângă tine. Și vor fi oamenii cei mai dragi sau cele mai firave, gingașe și minunate ființe din această lume. M-am supărat pe mine și puterea mea limitată.

Pe unde am mai umblat: În gându-mi tulburat și în inima-mi tremurândă pentru a găsi soluții.

Ce m-a înduioșat: Dorința unui copil: dorința de a trăi.

Planuri pentru viitorul apropiat: Plănuiesc ceva schimbări în mediul online.

Săptămâna asta a fost despre supărări fericite/ Despre supărări udate cu stropi de fericire. Despre bucăți de fericire aruncare în izvorul tulbure al inimii mele.

Despre mine, cu bune, cu rele. Pur și simplu.

Reclame

Ce nu-mi place la o carte?

M-am tot gândit ce anume nu îmi place la o carte. Și din toate cel mai mult mă deranjează ceea ce urmeazăCe nu-mi place la o carte

  1. Scrisul mic /înghesuit și cele 124 de pagini ale cărții. Nu am să înțeleg niciodată de ce editurile preferă cărțile cu număr redus de pagini. Sau de ce dacă o carte are număr redus de pagini, publică respectiva carte cu un scris minuscul.
  2. Cărțile care conțin descrieri inutile. Aici nu mai e rost de explicații. Sunt cărți care au zeci (multe zeci) de pagini doar cu descrieri. Nu mă înțelege greșit, dar uneori descrierile sunt atât de detaliate și neînsemnate, că mă plictisesc.
  3. Cărțile a căror acțiune se desfășoară lent și foarte lent. Ador să citesc, accept viziunea autorilor, dar acțiunea foarte lentă plictisește cititor, cel puțin pe mine mă seacă de energie și îmi scade subit pofta de lectură. Acesta este unul din motivele pentru care citesc mai multe cărți în același timp.
  4. Sunt cărți ale căror foi se desprind foarte ușor. Nu mi se pare deloc ok și nici estetic. E păcat să cumperi o carte pe care abia aștepți să o citești, dar să realizezi că foile încep să zboare. Am o astfel de carte, dar care așteaptă și acum să fie citită. Mi s-a tăiat curajul și entuziasmul.
  5. Cărțile care au prea mult scris italic sau unul care obosește ochiul și îngreunează lectura. Ca să înțelegi mai bine, am să-ți dau exemplu cărțile din colecția Biblioteca pentru toți – de la începutul colecției, căci acum am o vagă impresie că au schimbat câte ceva la ele.
  6. Că sunt scumpe și nu mi le permit. Da, e cam ciudată treaba asta, dar am o groază de cărți pe care mi le-aș dori, dar au prețuri deloc prietenoase.  Și eu nu mă pot opri din cumpărat. Și nici nu pot cumpăra doar una. Am o listă cu cărți care tot crește, de nici nu mai trec pe ea titlurile ca să nu mă îngrozesc.

Tu ce-ai mai adăuga? Abia aștept să-mi spui ce anume nu apreciezi tu la o carte?

Confesiuni. Fragmente din viața unei cititoare de profesie, Jodie Rhodes

confesiuni-fragmente-din-viata-unei-cititoare-de-profesie_1_produsAm primit aceasta carte pentru recenzie, iar astăzi a apărut articolul cu toate impresiile mele despre lectura acestui roman. Este surprinzător, serios, scris pe un ton plin de umor. Este o carte ușor de citit, de înțeles, dar care îți rămâne în minte și îți dă de gândit.

Mi-a plăcut de la prima până la ultima pagină și aș fi putut citi din aceasta carte de memorii încă 500 de pagini fără să mă plictisesc.  Am citit primele 50 de pagini, iar apoi nu am mai știut când a trecut timpul și cum am citit fiecare pagină până la final.

Este o carte de memorii, dar întâmplările se petrec foarte repede și emoțiile se transformă imediat într-o doza suficienta de adrenalină – ca sa citești continuarea cu sufletul la gură.

Te invit pe site-ul Literatura pe tocuri ca să te bucuri de impresii, emoții și cuvinte din suflet.

Lectură plăcută acum, iar mâine să primești cartea pentru a te apuca de citit. Merită!

7 cărți în 7 zile

maratonul magic al lecturiiAstăzi începe 7 în 7. Așa cum spune titlul, săptămâna asta avem la dispoziție 7 zile în care să citim 7 cărți. O fi posibil? Oricum dacă nu mă conving citind, nu am de unde să știu cât de posibil sau imposibil este!

Nu-mi rămâne decât să-mi aleg 7 cărți din toate câte mă așteaptă și să încep maratonul magic (7) al lecturii.

Succes tuturor celor care au acceptat aceasta provocare!

Scrisoare către prieteni – autori (1)

Dragii mei prieteni – autori,

Scrsoare catre prieteni autori (1)Nu v-am uitat cărțile dăruite sufletului meu însetat de lectură în teancuri prăfuite de timp. Nu, le privesc mereu cu drag, le mângâi și le asigur de toată prețuirea mea. Apoi le îmbrățișez. Îmi sunt dragi. Și ele și voi.

Și ele, dar și voi sunteți atât de buni și înțelegători cu mine! Atât de buni încât iar mă întreb, ce am făcut bun în lumea asta să vă merit!

Voi prieteni- autori atât de aproape de sufletul meu, aveți în sufletu-mi, uneori gol, alteori prea plin cu de toate , un loc special, și vă asigur de tot respectul, prețuirea și susținerea mea.

Oricând, oricum și de fiecare dată vă voi fi alături, nu pentru că mi-ați dăruit cărțile scrise – o parte din voi, ci pentru un lucru mult mai simplu, care nu implică nimic material. Poate doar emoțional. Doar pentru că, înainte de a fi autori, sunteți Oameni, cu suflete pline de frumos: de iubire, bunătate, emoție.

Sunteți ca oricare. Sunteți ca mine. Eu cea defectă din naștere, dar perfecta prin calitățile dobândite de-a lungul celor 29 de ani de viață pe acest pământ.

Nu, nu vă scriu pentru a trezi în inimile tremurânde emoții, milă sau compasiune. Nu vă scriu pentru a vă lauda inutil. Nu sunt genul și nici nu aș avea vreun motiv, căci nu v-am citit încă minunățiile dintre coperți și nici trăirile din spatele cuvintelor.

Vă scriu doar pentru că am SIMȚIT să vă scriu, să-mi deschid (încă o dată) inima în fața oamenilor, în fața frumuseții din interiorul vostru. Vă scriu pentru a vă mulțumi pentru încredere și susținere. Sunt măgulită! Emoțiile (în timp ce scriu) se transformă în lacrimi le le las să-mi spele ”fața” sufletului întinată cu noroiul durerii ce s-a adunat în mine.

Vă scriu pentru a vă mai înveseli, pentru a vă mângâia și încuraja acum sau atunci când critica va fi o ploaie dură și rece de false cuvinte.

Vă scriu pentru a vă felicita și pentru a mă înclina în fața curajului vostru, pentru a vă spune că penelul vostru interior vindeca. Pe mine m-a vindecat – nu total, dar tot e ceva. Penelul vostru încurajează. Pe mine m-a încurajat, dar nu suficient, căci nu renunț la ideea mea de a NU mă apuca de scris.

Da, vă recunosc foarte cinstit: mi-e teamă să fac acest pas. Mi-e teamă de..prea multe, dar nu de oameni.

Vă rog să nu mai puneți la suflet răutățile ce se tot spun negândite la adresa voastră. Vă rog, nu vă mai implicați în scandaluri ieftine, menite să vă fure energia. Energie pe care o puteți investi în scris. Credeți-mă, mai bine o carte nouă decât un scandal nou. Cu cartea câștigă mai mult țara asta.

Vă rog, urmați-vă drumul fără să vă opriți, fără să judecați. Doar înainte de drumul, e menirea voastră. Doar pe acest drum e nevoie de voi, de creativitate, entuziasm, de cărțile voastre.

Deși aș mai avea multe de spus, am să mă opresc aici. Și promit să revin cu scrisori pentru voi prieteni -autori dragi de fiecare dată atunci când inima va dori să se deschidă în fața voastră, a tuturor, autori sau doar prieteni.

Prietenii- autori au o prietenă sigură,
Laura

Câștigătorul cărții Octopussy, Cristina Boncea

octopussy_1_fullsizeIată că a venit și ziua mult așteptată de toți cei 20 de participanți înscriși la concursul anunțat acum trei săptămâni. Vă mulțumesc tuturor pentru faptul că v-ați înscris la concurs, pentru distribuiri, dar și pentru faptul că sunteți alături de mine.

Participanții în ordinea înscrierii sunt:

  1. Daniela Winchester
  2. pasiunilemele – CL Lci
  3. Cornelia Pop
  4. kwbmina – Maria Hib
  5. Alexandra Alyssa
  6. Baban Alexandru
  7. Simina Zipy
  8. Den St
  9. Audrey
  10. Raluca Trenchea
  11. Carmina Panait
  12. Alwssa Aly
  13. Larisa Ciubotaru
  14. Mandu Bianca
  15. Ianolia Marina
  16. Ileana Lazaroi
  17. Cristina Popescu
  18. Ruxandra Gabriela
  19. Adina Gavriloi
  20. Popa Răzvan

Ca să fie treaba treabă, vă voi arăta cât se poate extragerea câștigătorului prin random.org

concurs pas 1

Toți cei 20 de participanți înscriși au avut șanse egale.

V-aș fi răsplătit pe toți, dar din păcate am un singur exemplar al cărții Octopussy. Și pentru că mie mi-ar fi fost imposibil greu să vă aleg doar pe unul dintre voi. Mi-am luat un ajutor, iar el mi-a dat un câștigător!

Acesta are numărul….

concurs pas 2

Iar numele câștigătorului este…

concurs pas 3

Felicitări Audrey!!!

Ai trei zile la dispoziție să-mi trimiți adresa ta completă pe adresa de mail laura.apetroaie@gmail.com.

Mesaj pentru cei care nu au câștigat de aceasta dată:

Pe 1 august 2015 am pentru voi un nou concurs.

Despre mine printre cărți (4)

Oh, ce căldură insuportabilă, ce stare și ce atmosferă încărcată…. Și totuși e o nouă zi, iar eu am încercat să mă bucur de Despre mine printre carti (4) ea exact așa cum este. printre dureri, ape tulburi și căldură mult prea mare.

Acum: De toate, dar cel mai important atenție sporită față de blogul acesta care-mi devine din ce în ce mai drag.

Ceva nou: știi toate mi se par vechi, dar toate au și elemente noi. Aș vrea să-ți spun ceva ce nu ți-am mai spus, dar nu știu ce să aleg acum. Știu doar că despre toate voi scrie aici, căci e un blog din viață și cărți, deci nu va fi nimic important despre care să nu afli.

Azi mă relaxez: Citind, ascultând muzică, vizionând un film. Ai ceva bun să-mi recomanzi? Aștept cu drag.

Motivul ce mi-a stârnit astăzi zâmbetul sau râsul colorat: Am zâmbit larg atunci când am primit noua mea geantă. Nu am primit-o de la nimeni doar am comandat-o. De zâmbet colorat nu poate fi vorba, căci am impresia că mă încălzesc și mai tare :)).

Geanta Havana

Mi-e dor de: Mine. Cea mereu veselă și relaxată. Dar mi-e dor și de o zi din viața mea și a surorii mele.

Simt lipsa: Îmi lipsesc prea multe, dar mai ales prea mulți. Sunt prea multe ființe și lucruri ca să le pot înșirui aici.

Regret: Faptul că am fost prea mult timp sclavă în viața altora și prea puțin regină n propria viață.


Cel mai recent cadou
: O să mă refer tot la cărți pentru că de ceva vreme sunt și mă simt foarte răsfățată de prieteni – autori. Săptămâna asta am primit cartea Vina, de Camelia Cavadia. Am mai spus-o probabil, dar chiar nu știu ce a făcut să merit atâta bunătate și habar nu am cum să reacționez și să răsplătesc totul, iar răsplata să fie pe măsură.

Evenimentul zilei: Astăzi sărbătoresc viața, pur și simplu, iar pentru asta nu am nevoie de motive. La începutul săptămânii viitoare îmi sărbătoresc bunica și tatăl.

Veste de departe: Din nou de la Lavinia care mi-a dat cea mai bună veste pe care putea să mi-o dea. Detalii cred că o să se afle mai.. la momentul potrivit.

Mi-am amintit de: Prefer să nu-mi mai amintesc nimic. În ultima vreme amintirile îmi provoacă doar suferință, așa că prefer să nu-mi mai amintesc.

Ascult: Ploaia. După o zi toridă, natura se răcorește, iar pe mine mă alintă cu răcoarea ei.

Ce mai citesc: Confesiuni, Jodie Rhodes. Abia aștept să o termin și să-ți spun despre ea pe Literatura pe tocuri.

Sunt recunoscătoare: Pentru faptul că urmează două zile liniștite pentru mine.

Mulțumesc: Tuturor celor care mă susțin și mă înțeleg.

M-am supărat: Oamenii care știu de existența ta doar atunci când au nevoie să le faci sau să le dai. Când nu mai au nevoie uita până și să dea un telefon. E și mai supărător când aceștia nu sunt niște necunoscuți sau prieteni ori simpli amici.

Pe unde am mai umblat: Sunt pe drumuri mai mereu. Aș pleca oriunde și oricând.

Ce m-a înduioșat: Convorbirea telefonică cu nepoțelul Albert.

Planuri pentru viitorul apropiat: Lectură foarte multă, liniște și mai multă și cât mai multă indiferență.

Ne revedem vinerea viitoare printre cărți ca să afli despre mine.

Scurt și la obiect: Despre mine, pur și simplu. Mulțumesc

Violența nu se rezuma la un singur caz

Abuse
Abuse

Te vei întreba ce caută în articol de acest gen pe Bookcaffe, iar eu îți răspund: am extins acest blog la mai mult decât un spațiu virtual în care promovez cultura, lectura, literatura și recomand cărți. Bookcaffe e din viață și cărți, iar articolul de față este din viața de zi cu zi.

Adevărul este că nu prea scriu despre subiecte actuale, subiecte ce devin știri ce zguduie țara asta, dar de data asta chiar nu am putut să tac și să stau deoparte. Chiar dacă nu exista inițiativa NU înseamnă NU, eu tot aș fi scris acest articol. Am mai susținut campanii împotriva violenței, dar sincer nu am mai auzit nimic, nu mai știu dacă s-a schimbat sau nu ceva. Schimbat, în bine, căci în rău, se schimbă, din păcate, în fiecare zi.

Nu o să mă rezum la cazul care se pare că a împărțit România în două, ci o să vorbesc  la modul general, căci violență nu rezumă la un singur caz, nu este un caz singular. Ar fi bine ca acest caz să fie singular, căci atunci l-aș include la întâmplări foarte rare.

Dar acesta este un alt caz de violență. Încă unul pe lângă alte milioane de cazuri în care violența distruge și schimbă vieți.

Deși am zis că stau deoparte, ochii mei au văzut multe articole pe tema asta. Majoritatea condamnau cruzimea, dar mai existau și excepții. Excepțiile susțineau faptul că doar fetele/femeile sunt vinovate pentru ceea ce li se întâmplă. Că  sunt vinovate pentru că sunt provocatoare în fața bărbaților.

Serios?

Și după părerea voastră – acelora care susțineți că femeia e de vină, ce ar trebui să facă toate femeile de pe planeta asta ca să nu mai fie victima prostiei bărbătești?

Știu că îmi veți spune să fie decent îmbrăcată – asta este cel mai prost argument, cel mai idiot dintre toate. Dragilor, nu se poate să își mai ascundă cineva după  bucăți de material lipsa de curaj și slăbiciunea. Dacă bărbatul e slab de îngeri, nu e vina femeii și nici al hainelor. Este pur și simplu vina celui care NU își poate stăpâni hormonii jucăuși.

Sau poate că nu trebuia să treacă pe lângă un mascul pregătit oricând să-și arate mușchiul gol. Ei bine, din câte știu eu drumul aparține domeniului public, deci oricine are voie să treacă. Dar nici nu cunosc vreo femeie care să fi învățat să zboare doar de dragul bădăranilor, adică doar pentru ca neoamenii cu chip de om să nu atace pe nimeni și să nu scoată pe gură ceea ce nu gândesc

Tot excepțiile spun că femeia e de vină, căci ea mereu e cea care provoacă bărbatul. Aici nu am decât atât de zis: nimeni și nimic nu poate răcori un bărbat în călduri. Și mulți sunt în călduri pentru că se cred mai presus de orice,cred  că ei pot obține orice dacă își doresc și dacă-și doresc o femeie, pot deveni fiare.

Hai să-ți spun ceva: Fiara din tine nu te face niciodată bărbat. Fiara din tine nu-ți va dărui femeia, tot ce-ți poate da fiara din tine este să te transforme și să te determine să comiți fapte pe care le vei regreta. Fiara din tine atrage pedeapsa care te va răcori exact așa cum te răcorește un duș pe timp de vară.

Pentru cei care apără fapte și făptașii violențelor nu am decât două trei rânduri de scris, pentru că oricum am impresia că mulți vor avea urechile înfundate fix acum.

Mă întreb cum s-ar simți apărătorul și susținătorul celui care nu se simte bine dacă nu e violent, care nu se simte suficient de bărbat dacă nu-și scoate și bagă, cum s-ar simți dacă ar fi părintele celei asupra căreia se produce violența fizică și/sau sexuală? Nu știu de ce, dar mă îndoiesc de faptul că ai mai avea curaj să spui că vinovatul nu e vinovat.

Mă întreb dacă ai fi tu în locul fetelor/ femeilor abuzate, ai mai putea spune că femeile sunt singurele vinovate sau că ele provoacă dezastre? Dă-mi voie să cred că atunci ți-ar veni mintea la cap.

Te rog să înveți, acum, în al 12-lea ceas diferența dintre pupat, sărutat și forțat. dintre iubire și forță!

Probabil doar în cele două cazuri de mai sus, ai face orice ca abuzul să nu mai existe, ca alte femei și fete să nu mai trăiască ceea ce tu ai trăit. Atunci ai face orice ca vinovatul să-și primească răsplata fix după faptele pe care le-a comis.

Sincer, nu pot decât să-mi doresc un lucru: ca cei care susțin violatorii să nu fie sau să nu devină părinți și tați de fete, căci abia atunci vei cunoaște ce înseamnă să trăiești cu teama că copilei tale oricând i se poate întâmpla ceva. Și nu pentru că umblă pe străzi, și nu pentru că provoacă bărbații, ci pentru că are ghinionul să dea peste un neghiob, care o poate nenoroci pe viață.

Nu știu ce va fi și cum se va termina totul, dacă se va rezolva cândva problema asta, dar știu sigur faptul că: nimeni niciodată nu dă/face nimic fără să primească răsplata faptelor sale!

Sadness – fragment din volumul 3, Am murit, din fericire

Aștept cu nerăbdare continuarea, iar până atunci nu pot să nu mă bucur de bucăți de fericire 🙂

Theo Anghel

Oamenii pierd tot timpul câte ceva. Obiecte sau ființe. Timpul trece și ajung să facă pace cu asta. O sămânță de regret va rămâne tot timpul în sufletul lor, însă din ea nu va mai crește nimic, niciodată. Ăsta e un adevăr fundamental.
De ce axioma nu mi se aplica și mie?
De ce nu puteam să trec peste pierderea lui Marc?

sadness

Vezi articolul original

Felii de lămâie, Anca Vieru

Opinia mea începe cu coperta. Atunci când am văzut coperta cărții m-am hotărât să trec titlul ei pe lista cărțilorvieru de citit. O simplă privire, o copertă care nu-mi spunea mare lucru despre conținut și o decizie pe moment – o decizie pe care nu o regret nici acum după ce am terminat de citit Felii de lămâie, de Anca Vieru.

Nu mi-a spus nimic. Dar mi-a deschis borcanul cu imaginație, dar și pofta de lectură. Recunosc faptul că văzând coperta m-am tot gândit și mi-am făcut scenarii despre ceea ce ar putea să fie vorba  în cartea cu iz special și răcoros.

Legat de copertă. Poate aș fi pus un sezlong și carafa cu limonadă. Nu aș fi pus asta ca să se înțeleagă faptul că ar fi bine ca cititorul să se aștepte la o carte de bucate, o carte cu băuturi răcoritoare de consumat pe caniculă. Doar pentru a se înțelege că urmează o lectură relaxantă.

Proza scurtă de nota 10 O să recunosc faptul că nu prea am citit proză scurtă. Nu m-am dat în vânt după ea, iar acum realizez faptul că am cam greșit, căci s-ar putea să fi ratat cărți minunate. De nota 10 e și cartea Felii de lămâie, dar nici autoarea Anca Vieru nu se lasă mai prejos, căci o carte foarte bună, are un autor foarte bun. Logic!

Dar nimic din ce-am crezut, din ce mi-am imaginat nu a fost precum a fost atunci când am deschis cartea și am început să citesc. Și crezi că m-am supărat că nu am intuit nimic? Niciodată! Chiar m-am bucurat, căci am fost surprinsă plăcut, a fost mai mult decât mi-am putut imagina.

Felii de lămâie  – o limonadă dulce-acrișoară, foarte rece. Asta este, în mare, părerea mea. Asta mi-a fost senzația pe tot parcursul lecturii.  Așa am simțit această carte. Exact așa am savurat-o, așa cum m-aș delecta cu o limonadă delicioasă, pe malul mării.  M-am bucurat de savoarea ei, de gustul ei. Când mai dulce, când mai acrișoară, dar mereu gata să mă ia pe nepregătite, să mă surprindă și să mă încânte la maxim.

Nu mi-am dorit să o las din mână, nu am petrecut o secundă în care să mă simt plictisită sau să-mi doresc să se termine mai repede povestirea.  Nici măcar o povestire nu mi s-a părut a fi prea lungă, ba chiar mi-aș fi dorit să nu se termine, să mai citesc, să mai descopăr, să mai trăiesc. Să mai..orice. Numai să nu se sfârșească.

Felii de lămâie este genul de carte din care aș putea citi fără să mă opresc. O carte care ar putea să aibă sute de pagini, căci fiecare pagină își spune povestea, fiecare pagină te invită și te inundă cu o doza mare de liniște interioară E atât de frumoasă, de specială, de aerisită, de liniștită.

Îți recomand o pauză de relaxare. O pauză de câteva ore – pe care să le petreci cu tine. Doar tu și această carte ușoară, dar plină de momente unice, de umor și motive care îți vor da de gândit.

Felicitări, draga mea Anca Vieru. Îți mulțumesc pentru faptul ă mi-ai dăruit o parte importantă din sufletul tău. Să nu te oprești din scris pentru că inima ta e plină e frumos care abia așteaptă să fie dăruit acestei lumi.

Cumpără-ți porția de limonadă literară de aici și bucura-te de o vară dulce-acrișoară!

P.S. Dacă vei cumpăra aceasta carte, vei primi un cadou deosebit:Beethoven, Mari compozitori, Vol. 1, carte+CD