Lună: martie 2014

In cautarea inspriratiei, Antologie publicata de O.P. Ghai

In cautaea inspiratieiMi-am cumparat cartea asta de Black Friday de pe elefant.ro. Am adaugat-o in cos ispirata fiind de titlul mai mult decat atragator pentru mine atunci. Cand am primit coletul, mare mi-a fost mirarea, caci am descoperit faptul ca era vorba despre o antologie de versuri.

Am lasat-o deoparte pana alaltaieri. O aveam pe birou, lasata fiind lasata de mine cu un motiv anume: intr-o zi, o voi deschide!

Nu ma intelege gresit, nu am nimic impotriva carticol de versuri, dar nu stiu de ce in acel moment am fost sceptica in privita lor si in privinta cartii. Iubesc poezia si imi place sa citesc versuri.

Si ca de fiecare data cand ma agit si ma grabesc sa etichetez o carte, am parte de mari surprize. Mari si frumoase. Am descoperit versuri exceptionale, care mi-au mers la suflet, care mi-au oferit un stop de motivatie si multa inspiratie.

Nu as putea sa spun ce imi place sau de ce va recomand, dar imi place. Si simt fiecare vers si fiecare emotie, care ma incarca cu energie si cu o stare de bine – tocmai acum cand resimt oboseala (cred ca e din cauza trecerii la ora de vara) si am nevoie de altceva.

In cautarea inspiratiei, O.P. Ghai este sursa de relaxare, mangaieiere si energie. Se citeste usor si nu este o pierdere de timp pentru suflet.

Va las mai jos cateva versuri, care mi-au placut.

Daca ai invatat sa mergi
Ceva mai sigur pe picioare decat mine,
Fii rabdator cu pasii mei nesiguri
Si crede-ma ca fac ce pot,
Si incerc sa ating si eu obiectivul
Pe care ni l-am propus amandoi.
Daca prin experienta pe care ai dobandit-o,
Sufletul tau a castigat o putere pe care eu
O vad ca prin ceata inca,
Intinde-mi mana si arata-mi calea,
Ca nu cumva sa ma ratacesc de pe drumul cel drept,
Si mergi o mila alaturi de mine – Autor necunoscut”
.

Lectura placuta!

Reclame

Dans in foisor, George Sovu

Dans in foisorImi aduc aminte si acum prima intalnire cu scrierile lui George Sovu – se intampla prin scoala generala, cand vizitam biblioteca scolii cam de doua ori pe saptamana.  Imi placea tare mult acel loc plin cu carti.

Acolo am gasit si cea mai micuta carte din cate vazusem vreodata. Si am citit: „George Sovu – Declaratie de dragoste„. Am luat cartea de pe masa fara sa ma gandesc prea mult.

M-a atras titlul destul de mult, caci am citit mai mult de jumatate, in aceeasi zi, dupa scoala. Nu stiam ca exista filmul – vazut de zeci de ori pana acum.

Mi-a placut Declaratia, mi-a placut si Dansul din foisor :).

Cartea asta – Dans in foisor, a aparut in viata mea  saptamana trecuta. Recunosc faptul ca am gasit-o pe internet si am inceput sa citesc. Am stat cu ochii in calculator, minute in sir, neputand sa ma opresc din citit.

Tema generala a cartilor (cele doua citite de mine) este iubirea, iar in jurul ei se tese cea mai frumoasa poveste. Am citit, am simtit si trait alaturi de toate personajele cartii.

Nu este cea mai buna carte, nu este o carte wow, dar..pemtru mine a fost cartea care m-a tinut pe scaun in fata monitorului pana la final.

Poveste de iubire, am zis? Nu! De fapt, sunt mult mai multe povesti de iubire, cu momente fericite, casatorii suferinte, despartiri si  reintalniri.

Chiar daca e o carte, povestile de viata ale personajelor nu s-au terminat cu happy-end. Cel putin, nu toate au avut acest final. Exact ca in viata, vei spune. Da, exact asa!

Dragoste la prima vedere, separari de voie sau de nevoie, decizii pripite, suferinta si multe lectii pe care viata le ofera pana si celor care se iubesc.

Subiectul frumos a facut lectura frumoasa si usoara, actiunea oarecum previzibila, dar deloc exagerata, ma determina sa recomand cartea, chiar si numai pentru relaxare.

Cel care ma asteapta, Parinoush Saniee

Cel care ma asteaptaTi-am promis o noua recenzie. Nu am putut sa nu aleg cartea care m-a ramas in minte si in suflet. Este cea mai buna si frumoasa carte citita pana acum, in 2014.

Nu am mai citit nimic de Parinoush Saniee, dar in acest an, de Craciun, am primit de la Mos o carte. Cand am vazut coperta, mi-am dat seama ca voi avea parte de o surpriza frumoasa, caci nu e prima carte pe care o citesc, a carei actiune se desfasoara in Iran.

Fara sa banuiasca macar, prietena mea, Daneea, a facut alegerea perfecta. Datorita acestei carti o iubesc si mai mult ca inainte :). Fara sa stie a ales genul de carte care-mi place : romane care se axeaza pe religia si regulile altor popoare.

Imediat dupa lectura, tot netul imi arata si recomanda aceasta carte. Glumesc, dar ca sa vezi cum e viata: iti arata doar cand trebuie :), nu mai devreme, nu mai tarziu.

Dupa terminarea cartii, am gasit pe net o a doua carte scrisa de Parinoush Saniee. Se numeste Tatal celuilalt copil, dar am regretat faptul ca am citit recenzia – care spunea ca nu e la fel de buna ca romanul despre care iti povestesc acum. Bine macar ca nu am inca aceasta carte. Pana fac rost de ea, vreau sa uit ca am auzit ca nu e chiar ceea ce pare, ca nu e la fel de surprinzatoare ca prima.

Dupa cum vezi intarzii momentul in care sa incep sa-ti vorbesc despre carte si actiunea ei. Nu intamplator fac asta. Nu as vrea sa rapesc placerea de a descoperi o poveste fantastica, o poveste care te va tine cu sufletul la gura.

Personal, mi-a tremurat pana si sufletul de emotie. Am avut momente in care am ras, dar si foarte momente in care am lacrimat si am trait  cu adevarat teama de necunoscut

Si tocmai m-am hotarat sa nu-ti ofer prea multe informatii, caci nici mie nu imi place sa citesc prea multe detalii despre carti. Daca e povestita in totalitate, de ce as mai citi cartea? Ii stiu actiunea, stiu cum incepe, cum evolueaza personajele, care sunt schimbarile prin care trec, daca ii transforma ceva sau cineva, de ce as mai citi eu aceasta carte?

Cel care ma asteapta este o carte citita si apreciata, o carte care m-a facut curioasa si pe care desi nu o puteam lasa din mana, am citit-o „greu”, doar pentru ca imi doream sa nu se termine. Amanam finalul povestii, refuzam sa dau si ultima pagina si sa inchid cartea.

Romanul Cel care ma asteapta vorbeste despre oameni, viata religia din Iran. Prezinta viata batuta in pioneze ale unei tinere, care indragostita fiind de un medic, este batuta si apoi obligata sa se casatoreasca cu un barbat ales de familie, iar ea, nu are puterea de a se opune, chiar daca prima intalnire cu sotul ei, are loc in ziua nuntii ei cu acesta.

Cu un sot pe care nu il cunoaste, pe care il simte strain, descopera si invata sa traiasca in armonie si intelegere. Totul a fost usor, doar pentru ca el statea prea putin acasa, prea mult cu prietenii. S-au inteles in privinta vietii lor de cuplu si de familie: erau casatoriti, dar fiecare trebuia sa continue viata dinainte de casatorie si sa-si implineasca propriile vise.

A acceptat si a trait asa, fara sa stie ce face sotul ei, atunci cand lipsea cu noptile de acasa.

Viata se schimba odata cu aparitia primului copil, care ii mai alina durerea si singuratatea. Lucrurile intra pe un fagas normal, dar normalitatea in aceasta familie era o minune, care nu dura foarte mult – grijile, problemele si socurile primite, ii bulversa increderea si instala teama in sufletul tuturor. Toate aceste situatii necesitau atentie sporita si luarea unor decizii urgente, care produceau schimbari pentru intreaga familie.

A avut situl la inchisoare, a infruntat violenta si moartea, iar toate astea au fost piedici pentru ca tanara mama si sotie sa nu isi poata implini visul: sa-si termine studiile.

O femeie puternica lupta pentru supravietuire, pentru a se salva si a salva singurele persoane care mai contau pentru ea: proprii copii.

Traieste si ziua in care isi pierde sotul, in care isi casatoreste copiii si se reintalneste vechea iubire, dupa zeci de ani in care au fost despartiti de catre familie, distanta, razboaie, intr-un cuvant viata.

Faptul ca a suferit atat de mult, ca a trait o viata cu regrete si cu iubirea neimplinita (in suflet), nu o scuteste acum, la maturitate, de egoismul si neintelegerea celor din jur. Si daca nu era de ajuns, nu a fost sustinuta de catre cei pentru care a luptat atat de mult si nu a renuntat.

Proprii copii nu au inteles si nu au oferit mamei lor dreptul la fericire, dreptul de a trai si de a se bucura de iubirea adevarata, alaturi de barbatul pentru care a simtit iubire. Si pentru a rezistat atatia ani.

Gandul ca el traieste undeva, departe de ea, gandul ca intr-o buna zi va veni la ea si dupa ea, a sadit in inima ei speranta.

Iti recomand cartea asta din tot sufletul. Sunt aproape sigura ca iti va placea si ca imi vei multumi pentru recomandarea asta. Te va revolta si te va incanta, in aceeasi masura.

Revenire

 RevenireNu stiu cati m-au urmarit si cati ma mai urmaresc pe acest blog, dar multumesc tuturor. Imi pare rau ca nu am mai scris nimic de ceva vreme. Ma gandeam sa renunt la el – atunci cand eram implicata in alt proiect dedicat cartilor, dar nu am facut-o, sperand sa-mi fac timp si sa revin la vechiul obicei de a scrie.

Acum ma bucur ca nu m-am ascultat atunci, caci acum nu mai aveam unde sa scriu despre carti si lectura. Am scris pentru altii, dar nimic nu se compara cu sentimentul ca..Tu ca om, cresti odata cu un blog, in care ti-ai pus sufletul.

Nu-mi propun mai mult acum. Vreau doar sa-mi reiau obiceiul sanatos de a scrie. Si apoi om mai vedea ce va fi. Am un plan: sa nu-mi fac planuri, ci sa las lucrurile sa se aseze si sa-si urmeze cursul firesc, fara sa controlez nimic.

Am cam ignorat acest blog, dar nu am ignorat cartile. Am citit carti bune si foarte bune, dar nu am mai avut timp (e poate doar o scuza) sa scriu despre ele, caci am fost prinsa in alte proiecte (care din nefericire, s-au incheiat..cand ambele parti credeau ca abia incep).

Nu-i nimic. Tot ce-am scris ramane scris pentru site-urile cu care am avut o colaborare frumoasa, iar eu voi contina sa citesc si sa scriu aici despre carti si placerea de a citi.

Asadar, sunt bine, iar primavara asta precum o carte frumoasa! Revin astazi cu o recenzie.

Laura