Posted in Carti de Suflet, Carti motivationale, Citite în 2016, Noutăți

Totul pentru femei, Catrinel Zaharia

Există cărți pe care le citesc, le termin de citit, scriu despre ele, iar ele… se așează în sufletul meu. Devin tăcute, suave, blânde. Atât de..că nici măcar nu simți când anume îți cuceresc sufletul, când pătrund în inima ta. Dar simți că sunt acolo, că au devenit prietene, că sunt mai mult decât niște foi scrise de un suflet. Simți că sunt bucăți de suflet, din sufletul autoarei – care devine, cu sau voia ta, o prietenă de suflet, un om care nu trebuie să fie fizic alături, care nu trebuie să te privească în ochi pentru a vorbi.

Azi am regăsit o parte din mine – Catrinel Zaharia. De ce abia azi? Pentru că asta simt, pentru că azi mă simt mai întreagă, mai bogată, mai fericită. O simt pe Catrinel o parte din mine, simt că sufletul meu a vorbit și vorbește cu sufletul ei încă de acum câteva ore. Vorbim fără cuvinte, fără emoticoane, vorbim în tăcere. Și eu sunt fericită. Din acest motiv îi și spun Catrinel. Simt o energie foarte bună, pozitivă, o conexiune puternică într noi

Totul pentru femei – despre prima carte semnată Catrinel Zaharia am scris pe Literatura pe Tocuri. Iar mulțumirile au fost reciproce și neașteptate. Am scris acolo ceea ce am simțit, iar la final am zis: ”Numai recenzie nu este asta”. Recunosc faptul că nu am fost încântată de ceea ce am scris. Nu mă așteptam să placă, să atragă atenția sau să fiu felicitată pentru o recenzie chiar de către autoare. Nu doar eu am fost felicitată, ci întreaga echipă a site-ului Literatura Pe Tocuri.

Ce-aș mai putea să spun despre cartea Totul pentru femei?

Multe și nimic. Totul și nimic. Aș putea să vorbesc și să fac. Aș putea doar să-i privesc minute în șir coperta grăitoare. Este genul de carte care vorbește singură despre ea, despre mesaj, despre femei și sufletul lor sensibil, despre puterea și iubirea din inima lor.

E o carte talisman, o carte mesager. Ea este însăși mesajul pentru femeia care-și dorește mai mult de la viața, mai mult de la sine, mai mult de la cei din jur. Este o carte ce deschide mintea și inima femei. O carte ce vindecă, redă încrederea și deschide ușile prezentului pentru un viitor luminos.

Draga mea, dacă cumva vezi viața ta în ceață, dacă tu crezi că totul s-a sfârșit, dacă simți că nu mai ai nici o soluție, nici măcar o șansă la fericire, dă-mi voie să-ți spun că te înșeli amarnic, iar Totul pentru femei și Catrinel Zaharia vin să-ți ofere soluția, șansa, dar și să-ți dea jos vălul de pe ochi. Cartea asta e o terapie pentru redescoperirea ta ca femeie, ca ființă venită pe pământ pentru a fi fericită!

Totul pentru femei oferă o altă perspectivă, elucidează, calmează, bucură, vindecă, îmbunează, transformă. Este ușor de înțeles, de simțit și trăit. Deschide ochii, mintea, sufletul și o poartă – pe care mulți și-o închid singuri spre fericirea mult visată, spre liniștea și pacea interioară – simțită și trăită în singurătate sau în cuplu.

De obicei nu scriu două articole despre aceeași carte, dar atunci când se întâmplă, se întâmplă cu un scop, iar asta înseamnă enorm – de aici fiecare înțelege ceea ce vrea, simte și are nevoie să cunoască.

Nu știu de ce am scris această a doua opinie despre Totul pentru femei de Catrinel Zaharia. Nu pretind faptul că aceasta este a doua recenzie făcută cărții. Și nici nu am scris-o  cu vreun scop. De fapt, nu eu a scris toate astea , m-am trezit apăsând butonul de ”adaugă un nou articol”, nu eu am scris, ci sufletul meu. Cu ce scop? Nu știu. Întrebați-mi sufletul și poate vă răspunde vouă.

Mulțumesc mult pentru tot Literatura pe Tocuri, Catrinel Zaharia, Alina Radu. Mulțumesc mult sufletului meu pentru că mă susține în tot ceea ce vreau să fac, că mă ajută să fac doar ceea ce îmi place: să citesc, să scriu despre ceea ce citesc, să promovez și să iubesc mult cărțile, literatura, autorii, oamenii cu suflet. Asta-mi place să fac. Doar asta mă împlinește și mă face fericită.

Posted in Uncategorized

Aripi smulse II – fragment

Abia mi-am achiziționat primul volum. Aștept cu nerăbdare să-l citesc. O bucurie este aceasta: să citesc un fragment din volumul cu numărul 2🙂

Aripi smulse

1.
Neputinţă

Rătăcea pe străzile aglomerate ale oraşului, încercând să-şi adune rămăşiţele sufletului ce tocmai fusese strivit. Atâta agitaţie în jurul său şi totul era mut pentru ea. Băgă mâinile în buzunarele sacoului verde, lăsându-se purtată de himerele trecutului. Se gândea că îi era greu să trăiască, dar să moară era mult prea uşor. Doar o dată, măcar o dată ar fi vrut să dispară. Fusese în zadar aflarea trecutului pentru că, viitorul avea să fie repetiţia trecutului sub alte dimensiuni. Dezgroparea acelor amintiri avea să îngroape tot ceea ce mai păstrase bun în viaţă. Ştia asta cu o precizie enervantă.
Întoarcerea lui Camargo nu era de bun augur. Conştientiza că trebuie să renunţe la orice urmă de umanitate pentru a putea supravieţui. Pentru a-şi putea învinge temerile trebuia să fie puternică, rece şi calculată. Să fie exact cea despre care lumea vorbea; femeia ce calcă pe cadavre pentru a-şi…

View original post 2,722 more words

Posted in Articole, Concurs, Fictiune

Concurs: Prejudecăți livrești

Da, am revenit pe blog – fără să-mi propun, dar e bine totuși că mi-am făcut din nou curaj să scriu, căci îmi cam lipsea scrisul și energia cu care mi se umple întreaga ființă atunci când las condeiul interior să facă ce vrea, pe unde vrea, să scrie ce simte și fix așa cum simte.

Am revenit și mă bucur că Diana mă provoacă oarecum să ies din pauza de scris. Mă provoacă cu un concurs. Dar până la urmă nu e vorba doar despre concurs, ci despre nevoia mea de a mă pune din nou în mișcare.

Provocarea – concurs spune asta, iar eu nu pot să stau deoparte, căci e vorba despre  cărți: să scriu despre mine, despre cărți și despre posibilitatea de a câștiga cărți – de care nu prea mă satur niciodată.

Mă bucur să pot scrie despre prejudecățile mele livrești. Mă bucur să pot împărtăși cu cititorii și prietenii mei toate acele concepții personale (greșite sau nu) despre cărți și lectură.

Laura, adică subsemnata este o ciudată și asta se va vedea foarte curând.

  • Am terminat liceul de 10 ani și eu tot cred faptul că nu-mi plac romanele istorice. Offf, cât am mai înghițit în 4 ani de școală, cât am mai fugit de Frații Jderi și de restul cărților pur istorice – astea îmi mâncau, de fapt tocau nervii mărunt. Paradoxal poate, dar chiar acum citesc o carte istorică. Șoc! Șoc! Șoc! Citesc Ultimul vis al Cleopatrei – care nu am știut că e roman istoric, deși scrie mare pe copertă. Și ce să vezi? L-am început cu rețineri, cu teama – aia de romanele istorice, dar chiar îmi place.  Asta mă face să spun acum, să recunosc prejudecata și fobia și oroarea de romanele istorice, dar și să las o portiță mereu deschisă spre ele. Portița aia se numește ALTFEL. Voi citi romanele istorice care sunt altfel. Adică cele care,  pe lângă istorie mai au și altceva, iar ceva-ul ăsta trebuie să mă atragă, să mă țină în priză. Cleopatra și al ei ultim vis se încadrează în excepție, este altfel. Revin cu recenzia curând și doar pe Literatura Pe Tocuri.
  • O altă prejudecă livrească de-a mea are legătură cu fontul cărților, cu scrisul. Fug cât pot de tare de cărțile al căror scris este minuscul. Foarte, foarte, dar foarte rar, rarisim am citit cărți cu scris mic. A, și pe lângă scrisul mic mai au și 150 de pagini. Ei..asta e. Nu o să pricep never de ce o carte de 150 de pagini are scrisul cât un purice. Sunt și excepții, dar puține.
  • Până în 2015 eu nu am citit ficțiune. De ce? Din prejudecată și din prostia mea care suna cam așa: ”Nu îmi place”. Spuneam asta, dar fără măcar să fi citit măcar ceva de genul. Ca să mă conving de faptul că NU-mi place. Și eu ca și copiii care spun că nu le place o mâncare, dar nu au gustat-o să se convingă. Ehe. În 2015 m-am decis: ”Anul acesta voi citi ceva nou. Voi citi mai multă ficțiune”. Am început cu o carte, cu două, a treia deja era wow. Da! Am început să citesc ficțiune și să-i cunosc și citesc autori români contemporani abia în 2015, iar în 2016 nu mă mai satur de  cărțile lor minunate!
  • O altă prejudecată suna așa: o carte trebuie citită la vremea ei. Uite că am o astfel de idee în cap. Dacă nu citești o carte când trebuie (a se citi la vârsta potrivită), degeaba o mai citești peste timp. Lectura la vârsta nepotrivită..taie din elan, ia seva povești, iar cititorul nu mai percepe mesajul, povestea, carte și autorul așa cum ar trebui. Asta este prejudecata pe care am dobândit-o. Din acest motiv nu am citit o groază de cărți – pentru că nu mai am vârsta potrivită pentru ele și oarecum le-am ratat.

Cu acest mic articol particip la concursul Prejudecăți Livrești organizat de Illusion’s Street și Literatură pe tocuri, dar dacă îmi mai aduc aminte și alte prejudecăți livrești pe care le am sau le-am căpătat de pe undeva, scriu și partea a doua a acestui articol.

Nu știu dacă voi câștiga, dar mă bucur că nu sunt singura ciudată, singura cu aceste prejudecăți livrești (puerile)?.

Posted in Altele, colaborări, Concurs, Noutăți

Concurs pe facebook Bookcaffe

Aseară am dat startul unui concurs pe pagina de facebook Bookcaffe. Concursul se desfășoară timp de 2 săptămâni (4-18 septembrie 2016, ora 23:30), DOAR pe pagina de facebook. Condițiile de participare sunt simple. Se poate înscrie oricine din România. Tot ce trebuie să facă este să îndeplinească TOATE cele 7 condiții.

Detalii complete despre concurs găsești aici .

Succes!

Posted in Citite în 2016, colaborări, Fictiune

Recenzie Ultimul viking, Oana Arion

De cartea Oanei Arion am auzit în online și atunci când am aflat că o pot citi fără probleme, nu am ezitat, chiar dacă, din ceea ce se tot spunea despre ea..nu părea genul meu, căci nu citisem nici o carte cu vampiri până în acel moment.

Ultimul viking a spart gheața din mai multe puncte de vedere. Prima carte cu vampiri pe care am citit-o, prima carte citită pe telefon, prima carte pe care am citit-o pe nerăsuflate. Prima carte pe care am citit-o imediat ce am primit-o. Prima carte cu  vampiri care m-a cucerit iremediabil. O carte devorată, o carte citită cu inima cât un purice și o carte în care nu mi-am dorit să ”omor” nici un personaj – deși atitudinea unora m-a enervat la culme.

O carte bună se citește de cel puțin două ori. De-o carte bună nu te saturi niciodată – o poți citi la infinit.

Fiind o carte cu vampiri, am fost aproape convinsă de faptul că nu mă va acapara. Am citit-o pentru că mi s-a recomandat, pentru că era scrisă de către un autor român contemporan, iar eu mi-am promis că voi citi mai multă literatură română pentru că merită să #PromovămLiteratura 

Am citit o pagină, două, trei și  deja am uitat câte pagini am tot întors. Am uitat, căci povestea m-a captivat total, stilul m-a atras, acțiunea mă ținea cu sufletul la gură, personajele mă încântau, iar iubirea..Hmmm! Iubirea plutea în aer, am simțit-o.

Am citit-o prima dată, iar atunci când am ajuns să întorc și ultima pagină, am regretat că se termină, că nu voi afla prea curând ce se va întâmpla mai departe. Ce voiam să vă zic? A, da! La final, când să scriu despre carte, mi-am dat seama că nu pot, că sunt încă blocată în aceasta poveste fantastică, fabuloasă, specială.

Am renunțat să mă mai chinui să scriu despre carte – să scriu despre ea altceva sau ceva mai mult decât ”mi-a plăcut, e o carte bună. O recomand”, căci nu mi-am dorit să fie nimic forțat, nimic pompos doar de dragul de a impresiona cititorii și autoarea romanului. Mi-am permis luxul să rămân captivă în povestea iubirii fantastice, asezonată cu acțiune, situații limită, sânge, pasiune, moarte, dorințe, secrete și lupte crâncene.

Am recitit cartea și iată-mă scriind aceste rânduri pe care le numesc recenzie, dar să știi că nu este o recenzie – nu știu să scriu recenzii, știu doar să simt cartea pe care o citesc și mai apoi să-mi las sufletul să scrie ce simte.

Cartea Ultimul viking, de Oana Arion am simțit-o, am trăit-o, dar m-a și simțit, m-a trăit, și m-a condus într-o lume mirifică, total necunoscută, dar foarte atractivă, spectaculoasă, colorată, plină de emoții de tot felul.

Viața ta se poate schimba radical în doar două secunde. Poți fi implicat într-o poveste neverosimilă, te poți trezi luptând pentru cineva pe care nu-l cunoști, poți renunța la viața normală, acceptând să pătrunzi în necunoscut – de care ți-e teamă, dar și sete.

Victoria Grey este o fată normală, cu o viață obișnuită, căreia viața i se schimbă cu câteva ore înainte să  dea stratul unei noi etape în viața ei. O nouă etapă a început pentru ea, dar nu e cea pentru care se pregătise, nu e ceea ce aștepta în viața ei.

Totul se schimbă în viața ei, au loc întâmplări ciudate ce o marchează, o iau e nepregătite, o debusolează, dar o și pregătesc pentru ceea ce va urma să trăiască – ceea ce nu voia, nu aștepta, nu credea că poate trăi.

Iubirea intră în viața ta pe cea mai neînsemnată ușa a sufletului: neobișnuitul.

Victoria îl cunoaște pe Arrio la petrecerea dată în cinstea deschiderii cafenelei. Și încă de la început i s-a părut că el – bărbatul frumos este ciudat și.. irezistibil. Ca imediat după aceea, să afle cine este, de fapt..ce este Arrio. De aici până la iubire a mai fost ceva, dar nu prea mult, căci cei doi petreceau nopțile împreună – căci trebuia să aibă grijă de ea. Era mereu în pericol având ceea ce alții căutau și nu ar fi renunțat până nu obțineau. Cineva voia ceea ce ea avea mai de preț.

Acceptă că iubești și aruncă-te în necunoscut.

Exact așa a făcut și Victoria. Iubea cu pasiune, iubea orbește și simțea cum iubirea îi curge prin vene când el îi era alături. Îl iubește și o iubește. Riscă totul pentru el, primește ceea ce nu a mai primit niciodată, simte ceea nu credea că va simți în viața ei. Îl salvează și-l iubește. Se unesc pentru totdeauna și întotdeauna când se vor căuta..se vor găsi, căci ea este al ei, iar el doar pentru ea. Moare și  învie pentru iubirea lor. Iubirea lor învinge până și moartea

O iubire arzătoare, pasională, sfâșietoare, ucigătoare, învingătoare, salvatoare. O iubire căreia nu-i stă nimeni și nimic în cale. O iubire ce înfruntă totul, trece peste pericole – aducătoare de moarte, învinge și promite că va fi nemuritoare, indiferent de timp și distanță.

Ultimul viking m-a ținut cu inima la gură, m-a făcut să tremur, să vreau mai mult, să gust și mai tare din ceața necunoscutului. O carte ce promite dependența – deloc dăunătoare.

Ultimul viking este primul volum din Seria Nemuritorii, este prima doza de adrenalină ce a apărut la Editura Librex. Doza ta este aici. Mai am ceva de așteptat până voi putea să savurez, să mă înfrupt, să devorez o nouă doză de nemurire pură. Volumul II Te voi găsi mă va găsi aici…așteptându-l cu nerăbdare. La capitolul răbdare stau din ce în ce mai prost în ultima vreme.

Mulțumesc mult, Oana Arion pentru o poveste nemuritoare.

Romanul a fost citit în perioada desfășurării campaniei #lunaliteraturiimioritice.

Posted in Citite în 2016, colaborări, SF

Recenzie Umbra martor (Pragul#2), Doina Roman

Am citit primul volum din trilogia Pragul – Doina Roman și mi-a plăcut foarte mult lumea în care am pășit, fără teamă, ci doar flămândă de curiozitate. În cel de-al doilea volum al seriei, m-am convins de faptul că autoarea Doina Roman mi-a oferit o lume total nouă, o lume fascinantă, o lume mirifică – o lume cum s-ar putea să nu mai găsesc niciodată (sau prea curând)în nici un roman. O lume încărcată de o poveste unica, vibrantă, plină de culoare și întrebări- la care nu știu dacă e nevoie de răspunsuri, dar fiecare nouă întrebare, fiecare pagină nou citită te face din ce în ce mai curios și mai nerăbdător.

Odată cu Umbra martor (Pragul #2) curiozitatea, frumusețea lumii în care pătrunzi și parcă e înconjoară, dar și personajele create perfect, te conduc – deloc forțat la următorul nivel al poveștii. Ești pus în fața faptului împlinit: trebuie să depășești primul stadiu, să părăsești zona de confort și să pășești fără teamă în necunoscut. Trece al doilea prag, iar surprizele, necunoscutul și restul surprizelor te vor lăsa fără grai.

Nu e o lume în care vei sta comod, nu e o lume așa cum tu o știi – pe care ai mai întâlnit-o în zecile de cărți pe care le-ai citit până acum. E altceva, cu totul nou și surprinzător. Care fie îți va plăcea peste măsură – dacă ești dispus să lași la o parte convenționalul, să treci peste barierele mentale și blocajele conștiinței, fie nu vei înțelege nimic, nu te va impresiona absolut deloc, nu va schimba nimic în interiorul și mintea ta, dar o vei citi ca să fie citită și doar pentru că ai început seria.

Pe mine una, tot ce-am citit până acum m-a transformat, m-a însetat și mai tare de nevoia de cunoaștere, de nevoia de a citi și descoperi mai mult, de nevoia de a trece peste teama de necunoscut în materie de lectură și de o nevoie și mai mare de diversitate literară.

Umbra martor m-a condus în profunzimea poveștii, în cele mai ascunse trăiri ale personajelor, într-o lume magică. Oare cum să reziști unei astfel de tentații? Eu nu pot rezista tentațiilor, în general, așa că i-am cedat. Și tare bine îmi pare.

Umbra martor

Te-ai întrebat vreodată cum ar fi viața ta fără iubire, fără dragoste, fără nimic din ceea ce acum ți se pare banal? Cum ar fi dacă ai trăi mereu controlat, mintea ta nu ar fi mintea ta sau dacă mintea ta ar putea fi furată de către altcineva? Cum ar fi să te controleze o forță din afara ta? Asta e lumea creată de Doina Roman. O lume ciudată care te forțează să îți pui întrebări, în care ești martor la cele mai ascunse secrete și cele mai fine schimbări.

Cum e să trăiești fără iubire, cum e să nu simți fiorii dragostei, dar să fii înnebunit după a simți asta, după a simți pasiunea arzătoare, patima sărutărilor fierbinți, să fii flămând după un corp – pe care numai să-l vezi de aproape și dezgolit și te și ”vezi” devorându-l.

Nimic nu rămâne neplătit, nici o acțiune a personajelor nu are și revers. Nici un personaj nu scapă prea ușor și nici unul nu este scutit de șocuri, stres și schimbări pe care trebuie să le adopte din mers. Se ascund lucruri, se păstrează secrete, se urmăresc clar interesele și fiecare încearcă să scape, să se salveze. Oare vor reuși?

Nu mai simți, nu mai suferi, nu mai plângi, nu te mai doare, dar amintirile nu reușește nimeni să le topească, să le facă să dispară, doar lipsa de sentimente transformă total și ajută în lupta pentru supraviețuire. Asta este: o lungă, schimbătoare și foarte anevoioasă luptă pentru supraviețuire. O mare de răutate, de nevoi și resentimente se întinde pe fiecare pagină a cărți.

Răutatea, lupta pentru putere și ideea că se deține controlul absolut, mi-a adus de multe ori senzația unei menghine care-mi strângea cu putere toate sentimentele. M-a salvat umorul și cantitatea de scene pline de iubire: sufocantă, dorită și simțită.

Ar putea ceva sau cineva să salveze această lume din labirintul pedepsei? Sau va renaște răul, care gustă neîncetat din binele care încă nu a dispărut? Va reuși răul să triumfe și să se hrănească cu seva binelui? Va reuși să stoarcă răul  toată seva care îi conferă viață și putere? Sau binele învinge întotdeauna?

Atenție! Umbra martor e mereu acolo și știe tot. Nu ai cum să te ascunzi!

Mulțumesc autoarei și prietenei Doina Roman pentru încrederea de a lăsa pe mâna mea o astfel de lume. Mulțumesc mult și editurii Tracus Arte pentru încredere și oportunitatea de a citi, trăi și simți cum anume se sfârșește tot acest spectacol plin de emoții colorate și intense. Volumul 2 – Umbra martor poate fi achiziționată de pe site-ul editurii.

Bookcaffe participă la campaniile #PromovămLiteratura și #lunaliteraturiimioritice

Posted in Altele, Din viață, Ma inspira

Când te simți singură, cuvântul MAMA te salvează!

Știu că uneori e greu, că de multe ori îți vine să te dai cu capul de pereți, să urli și să plângi. Știu că de cele mai multe ori, ai tendința de a judeca, de a eticheta și de a spune tot ce-ți vine la gură, dar te rog..Te rog! Respiră. Nu spune nimic din tot ce-ți vine să spun, nu face nimic din tot ce-ți vine să faci.

Știu că ești atât de tristă, că ți-ai scoate inima din piept numai să nu mai doară, să nu mai usture, iar tu să nu te mai simți în plus, neputincioasă și nedemnă de nimic. De nimic din ceea ce ai, primești, de nimic din ceea ce ai reușit să devii.

Știu că doare, că urlă în tine vocea sufletului – aflat într-o menghină ce tot continuă să-l strângă și să-l lase fără pic de vlagă. Oprește-te! Respiră! Zâmbește!

Uită-te în spate. În jurul tău. Cumva cineva te strigă ”mama”? E cineva micuț care te face zi de zi bună, blândă, iubitoare? Care îți dă răbdare și putere să continui, să mergi mai departe, să-ți ștergi lacrima din ochi și tristețea de pe chip? Atunci e perfect. Acel pui de OM MARE are nevoie de tine! Acel pui de om te-a transformat în cea mai bogata ființă din Univers.

Iar atunci când te mai simți singură, fără putere, fără rezolvare, fără speranță, săracă… Mai gândește-te o dată! Repet: ești cea mai bogată ființă din Univers. Ești binecuvântată așa cum multe suflete speră, își doresc să fie binecuvântate, să simtă durerea nașterii, plânsul pruncului ei și micoacolul primei îmbrățișări.

Spune NU tristeții, nervilor, durerii din trecut. Dar spune cel mai hotărât DA prezentului și fericirii de a fi MAMĂ, căci multe și-ar dori fericirea ta, dar știu că nu o vor putea trăi și simți vreodată.

Posted in Articole, colaborări, Despre mine printre cărți, Din viață, Evenimente, Personal

Cititor de profesie: Nu mă laud, caut job!

Am mai spus-o și repet: îmi place să citesc. Și când citesc nu pierd niciodată timpul, ci am numai de câștigat. Fiecare cititor câștigă ceva de pe urma pasiunii lui. Cititorul câștigă, cârcotașii au subiect de discuție, dar prea puțin mă interesează părerea cârcotașilor.

Am mai spus că mi-ar fi plăcut și mi-ar plăcea să lucrez la o editură, librărie sau bibliotecă. Și da mi-ar plăcea să fac asta din plăcere, iar plăcerea să mi-o pot remunera, căci nici eu nu trăiesc vreo secundă cu aer.

Am citit mult și nu voi renunța la pasiunea și activitatea asta prea curând. Am acumulat ceva experiență, chiar dacă nu am un CV impresionant și nici studii în domeniu, dar am experiență, MOTIVAȚIE și DORINȚĂ. Apropo de studii, să știi că le-am finalizat și am diplomă de Licență în Dreptul Familiei. Tema de Licență: Drepturile copiilor cu dizabilități. Să spun și cât am luat? O spun, nu ca o laudă, ci ca o reușită personală, căci singură mi-am scris lucrarea. A fost una dintre cele mai mari reușite personale, care a depins doar de mine și munca mea. Am luat 10 la Lucrarea de Licență, dar contează? Sau interesează pe cineva? Poate nu, dar eu sunt foarte mulțumită de mine.

Mai trebuie să spun de ce am ales Dreptul Familiei? Pentru că nu s-a putut să dau Lucrarea de Licență în Resurse Umane. De ce am ales această temă? Pentru că eu m-am născut cu o dizabilitate fizică – am fost și eu cândva un copil cu dizabilitate – chiar dacă nu una foarte, foarte gravă, iar acum nu am nici o problemă să o spun. Pentru mine oricum nu există nici un defect, nici o piedică.

Acest defect fizic nu mă împiedică să merg, să trăiesc, să mă bucur sau să muncesc. Pot munci de acasă. Tocmai pentru a nu depinde de nimeni și nimic, doar de mine, mintea mea, cunoștințele mele. Caut job online pentru că vreau să (mă) folosesc de mediul online, dar să îl folosesc în cel mai frumos și util mod: muncind, investind tot ce am și câștigând bani prin forțe proprii.

JOBUL E AL MEU! SUCCESUL AL TĂU! 

Nu mi-e teamă de muncă, mi-e teamă de ziua în care nu mi-aș mai găsi motivația în ceea ce sunt și în ceea ce fac!

Nu am fugit niciodată de muncă, de responsabilități, de posibilitatea de a fi în fiecare zi o variantă și mai bună. Nu fug de munca – dacă o fac întotdeauna cu plăcere, cu drag, cu iubire și o mare de motivație.

Nu munca e problema omului, ci motivația. Nu munca e problema, ci că se mulțumește cu puțin sau cu așteptarea veșnică a jobulu perfect: ăla de șef , bine plătit și în care nu trebuie să facă nimic dificil sau care să-i solicite energia, cunoștințele și mintea.

Eu sunt Laura zâmbăreața și am dorința arzătoare să lucrez în promovare. Acum 6 ani mi-am dorit să dau Licența în promovare, dar doamna profesor nu avusese niciodată studenți dornici să aibă o licență în Resurse Umane. Serios, mi-am zis?! Păi și cu visul meu cum rămâne? Atunci am renunțat pentru a doua oară la visul meu! Dezamăgită, tristă și fără nici un chef să aleg alt curs pentru licența ce bătea la ușă.
Acum ceva ani, pe facebook, o prietenă, mi-a zis ”Tu ar fi trebuit să lucrezi în PR! Te pricepi bine!”

În 2016 vreau să-mi împlinesc dorința, iar pentru asta nu mai am nevoie de studii, am tot ce-mi trebuie. Am fost suficient de inteligentă să muncesc fără să știe nimeni și să capăt experiența necesară pentru ca acum să fac un update și un mare salt. Iar dacă reușesc – nu mă îndoiesc de succes, căci sunt o femeie puternică, hotărâtă și încăpățânată (geamănă autentică, ce să-i faci?) și motivată să meargă până în pânzele albe să reușească prin forțele proprii.

Ai mai jos tot ce-am făcut în acest timp, asta ca să-ți poți face o idee despre ce mă recomandă! Iar asta e atât de puțin din tot ce pot face. Uneori sunt o surpriză continuă pentru cei din jur, ba chiar și pe mine reușesc să mă surprind .
Pot scrie aproape non-stop despre viața, iubire și cărți. Pot scrie fără oprire din viață, din iubire, din cărți. Iar dacă pot să fac asta cu cea mai mare ușurință, de ce nu mi-aș pune experiența, creativitatea, timpul, priceperea și sufletul la dipoziția celor care au nevoie de cineva ca mine?

Cum sunt?
– Încrezătoare și mereu dispusă să mă autodepășesc
– Pasionată de viață, de cărți și lectură, de frumos
– Bună prietenă cu ele, cuvintele
– Îmi pun sufletul pe hârtie să devină carte vie!
– Aș scrie fără să mă plictisesc despre tot ce-mi place
– Responsabilă și implicată

Am scris articole despre cărți și literatură, am creat multe recenzii de carte 100% originale – scriu despre carte fără să aduc în discuție nimic din acținea cărții. Cel mai scurt articol nu depășește o pagină jumătate, cel mai lung nu a fost încă scris, dar parcă nu aș vrea să-l scriu, căci nu știu când mă opresc din scris.🙂

Mai bine de 7 ani am scris articole motivaționale pentru diverse site-uri de profil. Încă nu am obosit și nici nu m-am plictisit să ajut oamenii, să mângâi suflete, să aduc o rază de soare și un zâmbet pe chipurile brăzdate de griji.

Aș citi 25/24. Îmi place diversitatea în materie de lectură și rar spun ”nu” unei cărți. Promovez în stil unic cărți, autori și activitatea lor literară. Am în sânge microbul numit ”lectură” și nu mă pot lecui, dar nici nu vreau asta vreodată .

Dacă ai un site de dezvoltare personală sau motivațional și îți dorești un colaborator care să ofere cititorilor soluții, motivație și o stare interioară de bine, ai găsit persoana perfect potrivită pentru a te ajuta să oferi calitate și valoare, nu doar cantitate.

Dacă ești autor, ai scris o carte și vrei o prezentare, promovare cărții/ cărților tale, dar și un ajutor de nădejde în promovare, consiliere, motivare și incurajare, acum dorința ta s-a împlinit.

Ai o editură sau librărie și ai nevoie de persoană dinamică pe partea de online. S-ar putea să fi găsit persoana de care ai nevoie pentru afacerea ta..literară🙂.

Sunt sigură că va exista comunicare, înțelegere și mulțumire de ambele părți

Ajută-mă să te pot ajuta! Scrie-mi un mail și găsim împreună soluția potrvită pentru tine.

Contact: laura.apetroaie@gmail.com
Facebook: https://www.facebook.com/lauraelenna

CV de zâmbăreață🙂 :

Obiectiv Profesional

Munca în mediul online
– promovare online
– editor publicații online
– review-uri/ colaborare site-uri din domeniul literaturii, cinematografic, muzical etc

EXPERIENȚĂ PROFESIONALĂ

Redactor
www.literaturapetocuri.ro iulie 2015 până în prezent
Creator de conținut la www.Bookcaffe.wordpress.com – articole din viata, din iubire și cărți

Editor/Colaborator
Club of Serial Readers http://ro.serialreaders.com/
www.Bibliocarti.com
www.GoodReader.ro
www.InSilulMeu.ro
www.SaloaneBucuresti.ro

Reprezentant vânzări AVON România

Voluntar la Fundația de Dezvoltare Locală Târgu Neamț
Colaborator Hello Radio România

EDUCAȚIE

Facultatea de Administrațiie Publică Gheorghe Zane, Iași
Colegiul Tehnic Ion Creangă, Targu Neamt, Profil Administrație Publică

LIMBI STRĂINE

Engleză – mediu
Franceză – mediu
Spaniolă – vorbit foarte bine

ABILITĂȚI:
– Lucru în conditii de stres
– Lucru în echipă, dar mai ales în mod individual
– Capacitatea de a aplana conflicte și situații stresante
– Originalitatea muncii și a articolelor pe care le scriu
– Leagă relații de prietenie, colaborare și parteneriat cu ușurință
– Comunicativă, blândă, răbdătoare, zâmbitoare, limbaj plăcut atât în scris cât și în vorbit
– Se adaptează ușor la nou și schimbări
– Program de lucru flexibil
– Creativitate din abundență
– Persuasivă

Posted in Carti de Suflet, Citite în 2016, colaborări, Fictiune, Noutăți

Recenzie Am murit din fericire (#2), Theo Anghel

Deși credeam că povestea Orianei nu mă mai poate surprinde, am avut parte de o surpriză. Cel de-al doilea volum, Chaos, m-a luat total prin surprindere, deși nimic nu prevestea ceea ce avea să citesc în continuarea trilogiei.  În primul rând..nu m-am așteptat să citesc atât de repede romanul, dar adevărul este că am devorat cel de-al doilea volum din seria Am murit din fericire, serie scrisă de către Theo Anghel.

Întoarcerea e aici și aici.

Nu mă așteptam ca toate situațiile să ia o astfel de întorsătură, totul să se precipite, să crească tensiunea și să rămân, la final cu o întrebare: ”Și acum? Ce fac acum? Cum aflu ce se întâmplă cu Oriana, Abel și Ama. Nu, nu se poate! Vreau să aflu ACUM totul!”

În Chaos totul e mai intens, mai surprinzător, mai alert, mai plin de suspans și adrenalină. Nu lipsește nici umorul, situațiile limită, momentele pline de fiori. E prezentă și mult mai clară iubirea dintre Oriana și Marc. Nu lipsește nici iubirea.

În acest volum am cunoscut o altă Oriana: mult mai decisă, mai stăpână pe sine și pe toate situațiile pe care le are de rezolvat, mai curajoasă, mai atentă, dar și mult mai hotărâtă să riște, să rezolve, să ajute. Am cunoscut-o pe Oriana – recuperator de suflete, responsabilă pentru un alt recuperator, dar și femeia care cunoaște iubirea.

Chaos, Theo Anghel – romanul cu prea puține pagini, mult prea puține pentru curiozitatea mea flămândă, un sanctuar al iubirii nerostite în multe cuvinte,dar emanată prin toții porii, un mod perfect de a sublinia puterea femeii decise să salveze cu orice preț, să ajute fără să gândească prea mult. Un mesaj subtil, dar extrem de adevărat. O lume primă de întrebări, o lume complicată, o lume a secretelor bine păzite cu prețul vieții. O lume care se destramă precum un castel de nisip pe o plajă umedă.

Acțiune plină de situații care mi-au adus în cap zicala: ”În dragoste și în război este permis orice, cu orice preț”. O dovadă clară că iubirea există și că poate schimba traiectoria vieții oricui la pentru totdeauna. O dovadă și mai clară a faptul că, atunci când există iubire..ești capabil de orice: să calci pe suflete, cadavre și reguli auto impuse sau impuse din afara ta

O lume necunoscută, plină de reguli nescrise, de reguli stricte și de consecințe ce te iau prin surprindere, ce o paralizează pe Oriana, care nu a încetat nici măcar o clipă să mă surprindă. O lume neștiută, neînțeleasă, ce se descompune ușor ușor – ca urmare a deciziilor prea puțin gândite.

În Chaos se dezlănțuie o lume plină de mister, de secete, ce, spre finalul romanului, încep să pice precum popicele. Un joc periculos ce o atrage pe Oriana încet, dar sigur spre o lume nouă și total necunoscută, spre lumea de Dincolo – ce o va lua pe nepregătite și o va supune la noi teste ale curajului, ale forței, ale tăriei interioare.

În Chaos, misiunea Orianei se intensifică, se complică, se transformă – doar pentru că ea decide asta. Deși este o nouă Oriana – una surprinzătoare întru totul, ea nu reușește să se lase copleșită de influențe negative,este dată peste cap de promisiuni deșarte și aparențe înșelătoare. Reușește să supere, să se îndepărteze de misiunea ei, dar se apropie rău de tot de pericol, de iubire, de Marc. Uită frecvent scopul ei.

Recomand o călătorie interioară prin Chaos aici. Recomand atenție sporită atunci când călătoriți și atenție mare și la detaliile care pot schimba total percepția asupra Orianei, asupra poveștii și asupra etichetelor pe care vei avea tendința să i le atribui Orianei. Nu uita: Iubirea uneori e oarbă.

Mulțumesc Edituri Quantum Publishers pentru carte și colaborare.