Posted in Altele, Ma inspira, Din viață

Când te simți singură, cuvântul MAMA te salvează!

Știu că uneori e greu, că de multe ori îți vine să te dai cu capul de pereți, să urli și să plângi. Știu că de cele mai multe ori, ai tendința de a judeca, de a eticheta și de a spune tot ce-ți vine la gură, dar te rog..Te rog! Respiră. Nu spune nimic din tot ce-ți vine să spun, nu face nimic din tot ce-ți vine să faci.

Știu că ești atât de tristă, că ți-ai scoate inima din piept numai să nu mai doară, să nu mai usture, iar tu să nu te mai simți în plus, neputincioasă și nedemnă de nimic. De nimic din ceea ce ai, primești, de nimic din ceea ce ai reușit să devii.

Știu că doare, că urlă în tine vocea sufletului – aflat într-o menghină ce tot continuă să-l strângă și să-l lase fără pic de vlagă. Oprește-te! Respiră! Zâmbește!

Uită-te în spate. În jurul tău. Cumva cineva te strigă ”mama”? E cineva micuț care te face zi de zi bună, blândă, iubitoare? Care îți dă răbdare și putere să continui, să mergi mai departe, să-ți ștergi lacrima din ochi și tristețea de pe chip? Atunci e perfect. Acel pui de OM MARE are nevoie de tine! Acel pui de om te-a transformat în cea mai bogata ființă din Univers.

Iar atunci când te mai simți singură, fără putere, fără rezolvare, fără speranță, săracă… Mai gândește-te o dată! Repet: ești cea mai bogată ființă din Univers. Ești binecuvântată așa cum multe suflete speră, își doresc să fie binecuvântate, să simtă durerea nașterii, plânsul pruncului ei și micoacolul primei îmbrățișări.

Spune NU tristeții, nervilor, durerii din trecut. Dar spune cel mai hotărât DA prezentului și fericirii de a fi MAMĂ, căci multe și-ar dori fericirea ta, dar știu că nu o vor putea trăi și simți vreodată.

Posted in Articole, colaborări, Despre mine printre cărți, Din viață, Evenimente, Personal

Cititor de profesie: Nu mă laud, caut job!

Am mai spus-o și repet: îmi place să citesc. Și când citesc nu pierd niciodată timpul, ci am numai de câștigat. Fiecare cititor câștigă ceva de pe urma pasiunii lui. Cititorul câștigă, cârcotașii au subiect de discuție, dar prea puțin mă interesează părerea cârcotașilor.

Am mai spus că mi-ar fi plăcut și mi-ar plăcea să lucrez la o editură, librărie sau bibliotecă. Și da mi-ar plăcea să fac asta din plăcere, iar plăcerea să mi-o pot remunera, căci nici eu nu trăiesc vreo secundă cu aer.

Am citit mult și nu voi renunța la pasiunea și activitatea asta prea curând. Am acumulat ceva experiență, chiar dacă nu am un CV impresionant și nici studii în domeniu, dar am experiență, MOTIVAȚIE și DORINȚĂ. Apropo de studii, să știi că le-am finalizat și am diplomă de Licență în Dreptul Familiei. Tema de Licență: Drepturile copiilor cu dizabilități. Să spun și cât am luat? O spun, nu ca o laudă, ci ca o reușită personală, căci singură mi-am scris lucrarea. A fost una dintre cele mai mari reușite personale, care a depins doar de mine și munca mea. Am luat 10 la Lucrarea de Licență, dar contează? Sau interesează pe cineva? Poate nu, dar eu sunt foarte mulțumită de mine.

Mai trebuie să spun de ce am ales Dreptul Familiei? Pentru că nu s-a putut să dau Lucrarea de Licență în Resurse Umane. De ce am ales această temă? Pentru că eu m-am născut cu o dizabilitate fizică – am fost și eu cândva un copil cu dizabilitate – chiar dacă nu una foarte, foarte gravă, iar acum nu am nici o problemă să o spun. Pentru mine oricum nu există nici un defect, nici o piedică.

Acest defect fizic nu mă împiedică să merg, să trăiesc, să mă bucur sau să muncesc. Pot munci de acasă. Tocmai pentru a nu depinde de nimeni și nimic, doar de mine, mintea mea, cunoștințele mele. Caut job online pentru că vreau să (mă) folosesc de mediul online, dar să îl folosesc în cel mai frumos și util mod: muncind, investind tot ce am și câștigând bani prin forțe proprii.

JOBUL E AL MEU! SUCCESUL AL TĂU! 

Nu mi-e teamă de muncă, mi-e teamă de ziua în care nu mi-aș mai găsi motivația în ceea ce sunt și în ceea ce fac!

Nu am fugit niciodată de muncă, de responsabilități, de posibilitatea de a fi în fiecare zi o variantă și mai bună. Nu fug de munca – dacă o fac întotdeauna cu plăcere, cu drag, cu iubire și o mare de motivație.

Nu munca e problema omului, ci motivația. Nu munca e problema, ci că se mulțumește cu puțin sau cu așteptarea veșnică a jobulu perfect: ăla de șef , bine plătit și în care nu trebuie să facă nimic dificil sau care să-i solicite energia, cunoștințele și mintea.

Eu sunt Laura zâmbăreața și am dorința arzătoare să lucrez în promovare. Acum 6 ani mi-am dorit să dau Licența în promovare, dar doamna profesor nu avusese niciodată studenți dornici să aibă o licență în Resurse Umane. Serios, mi-am zis?! Păi și cu visul meu cum rămâne? Atunci am renunțat pentru a doua oară la visul meu! Dezamăgită, tristă și fără nici un chef să aleg alt curs pentru licența ce bătea la ușă.
Acum ceva ani, pe facebook, o prietenă, mi-a zis ”Tu ar fi trebuit să lucrezi în PR! Te pricepi bine!”

În 2016 vreau să-mi împlinesc dorința, iar pentru asta nu mai am nevoie de studii, am tot ce-mi trebuie. Am fost suficient de inteligentă să muncesc fără să știe nimeni și să capăt experiența necesară pentru ca acum să fac un update și un mare salt. Iar dacă reușesc – nu mă îndoiesc de succes, căci sunt o femeie puternică, hotărâtă și încăpățânată (geamănă autentică, ce să-i faci?) și motivată să meargă până în pânzele albe să reușească prin forțele proprii.

Ai mai jos tot ce-am făcut în acest timp, asta ca să-ți poți face o idee despre ce mă recomandă! Iar asta e atât de puțin din tot ce pot face. Uneori sunt o surpriză continuă pentru cei din jur, ba chiar și pe mine reușesc să mă surprind .
Pot scrie aproape non-stop despre viața, iubire și cărți. Pot scrie fără oprire din viață, din iubire, din cărți. Iar dacă pot să fac asta cu cea mai mare ușurință, de ce nu mi-aș pune experiența, creativitatea, timpul, priceperea și sufletul la dipoziția celor care au nevoie de cineva ca mine?

Cum sunt?
– Încrezătoare și mereu dispusă să mă autodepășesc
– Pasionată de viață, de cărți și lectură, de frumos
– Bună prietenă cu ele, cuvintele
– Îmi pun sufletul pe hârtie să devină carte vie!
– Aș scrie fără să mă plictisesc despre tot ce-mi place
– Responsabilă și implicată

Am scris articole despre cărți și literatură, am creat multe recenzii de carte 100% originale – scriu despre carte fără să aduc în discuție nimic din acținea cărții. Cel mai scurt articol nu depășește o pagină jumătate, cel mai lung nu a fost încă scris, dar parcă nu aș vrea să-l scriu, căci nu știu când mă opresc din scris.🙂

Mai bine de 7 ani am scris articole motivaționale pentru diverse site-uri de profil. Încă nu am obosit și nici nu m-am plictisit să ajut oamenii, să mângâi suflete, să aduc o rază de soare și un zâmbet pe chipurile brăzdate de griji.

Aș citi 25/24. Îmi place diversitatea în materie de lectură și rar spun ”nu” unei cărți. Promovez în stil unic cărți, autori și activitatea lor literară. Am în sânge microbul numit ”lectură” și nu mă pot lecui, dar nici nu vreau asta vreodată .

Dacă ai un site de dezvoltare personală sau motivațional și îți dorești un colaborator care să ofere cititorilor soluții, motivație și o stare interioară de bine, ai găsit persoana perfect potrivită pentru a te ajuta să oferi calitate și valoare, nu doar cantitate.

Dacă ești autor, ai scris o carte și vrei o prezentare, promovare cărții/ cărților tale, dar și un ajutor de nădejde în promovare, consiliere, motivare și incurajare, acum dorința ta s-a împlinit.

Ai o editură sau librărie și ai nevoie de persoană dinamică pe partea de online. S-ar putea să fi găsit persoana de care ai nevoie pentru afacerea ta..literară🙂.

Sunt sigură că va exista comunicare, înțelegere și mulțumire de ambele părți

Ajută-mă să te pot ajuta! Scrie-mi un mail și găsim împreună soluția potrvită pentru tine.

Contact: laura.apetroaie@gmail.com
Facebook: https://www.facebook.com/lauraelenna

CV de zâmbăreață🙂 :

Obiectiv Profesional

Munca în mediul online
– promovare online
– editor publicații online
– review-uri/ colaborare site-uri din domeniul literaturii, cinematografic, muzical etc

EXPERIENȚĂ PROFESIONALĂ

Redactor
www.literaturapetocuri.ro iulie 2015 până în prezent
Creator de conținut la www.Bookcaffe.wordpress.com – articole din viata, din iubire și cărți

Editor/Colaborator
Club of Serial Readers http://ro.serialreaders.com/
www.Bibliocarti.com
www.GoodReader.ro
www.InSilulMeu.ro
www.SaloaneBucuresti.ro

Reprezentant vânzări AVON România

Voluntar la Fundația de Dezvoltare Locală Târgu Neamț
Colaborator Hello Radio România

EDUCAȚIE

Facultatea de Administrațiie Publică Gheorghe Zane, Iași
Colegiul Tehnic Ion Creangă, Targu Neamt, Profil Administrație Publică

LIMBI STRĂINE

Engleză – mediu
Franceză – mediu
Spaniolă – vorbit foarte bine

ABILITĂȚI:
– Lucru în conditii de stres
– Lucru în echipă, dar mai ales în mod individual
– Capacitatea de a aplana conflicte și situații stresante
– Originalitatea muncii și a articolelor pe care le scriu
– Leagă relații de prietenie, colaborare și parteneriat cu ușurință
– Comunicativă, blândă, răbdătoare, zâmbitoare, limbaj plăcut atât în scris cât și în vorbit
– Se adaptează ușor la nou și schimbări
– Program de lucru flexibil
– Creativitate din abundență
– Persuasivă

Posted in Carti de Suflet, Citite în 2016, colaborări, Fictiune, Noutăți

Recenzie Am murit din fericire (#2), Theo Anghel

Deși credeam că povestea Orianei nu mă mai poate surprinde, am avut parte de o surpriză. Cel de-al doilea volum, Chaos, m-a luat total prin surprindere, deși nimic nu prevestea ceea ce avea să citesc în continuarea trilogiei.  În primul rând..nu m-am așteptat să citesc atât de repede romanul, dar adevărul este că am devorat cel de-al doilea volum din seria Am murit din fericire, serie scrisă de către Theo Anghel.

Întoarcerea e aici și aici.

Nu mă așteptam ca toate situațiile să ia o astfel de întorsătură, totul să se precipite, să crească tensiunea și să rămân, la final cu o întrebare: ”Și acum? Ce fac acum? Cum aflu ce se întâmplă cu Oriana, Abel și Ama. Nu, nu se poate! Vreau să aflu ACUM totul!”

În Chaos totul e mai intens, mai surprinzător, mai alert, mai plin de suspans și adrenalină. Nu lipsește nici umorul, situațiile limită, momentele pline de fiori. E prezentă și mult mai clară iubirea dintre Oriana și Marc. Nu lipsește nici iubirea.

În acest volum am cunoscut o altă Oriana: mult mai decisă, mai stăpână pe sine și pe toate situațiile pe care le are de rezolvat, mai curajoasă, mai atentă, dar și mult mai hotărâtă să riște, să rezolve, să ajute. Am cunoscut-o pe Oriana – recuperator de suflete, responsabilă pentru un alt recuperator, dar și femeia care cunoaște iubirea.

Chaos, Theo Anghel – romanul cu prea puține pagini, mult prea puține pentru curiozitatea mea flămândă, un sanctuar al iubirii nerostite în multe cuvinte,dar emanată prin toții porii, un mod perfect de a sublinia puterea femeii decise să salveze cu orice preț, să ajute fără să gândească prea mult. Un mesaj subtil, dar extrem de adevărat. O lume primă de întrebări, o lume complicată, o lume a secretelor bine păzite cu prețul vieții. O lume care se destramă precum un castel de nisip pe o plajă umedă.

Acțiune plină de situații care mi-au adus în cap zicala: ”În dragoste și în război este permis orice, cu orice preț”. O dovadă clară că iubirea există și că poate schimba traiectoria vieții oricui la pentru totdeauna. O dovadă și mai clară a faptul că, atunci când există iubire..ești capabil de orice: să calci pe suflete, cadavre și reguli auto impuse sau impuse din afara ta

O lume necunoscută, plină de reguli nescrise, de reguli stricte și de consecințe ce te iau prin surprindere, ce o paralizează pe Oriana, care nu a încetat nici măcar o clipă să mă surprindă. O lume neștiută, neînțeleasă, ce se descompune ușor ușor – ca urmare a deciziilor prea puțin gândite.

În Chaos se dezlănțuie o lume plină de mister, de secete, ce, spre finalul romanului, încep să pice precum popicele. Un joc periculos ce o atrage pe Oriana încet, dar sigur spre o lume nouă și total necunoscută, spre lumea de Dincolo – ce o va lua pe nepregătite și o va supune la noi teste ale curajului, ale forței, ale tăriei interioare.

În Chaos, misiunea Orianei se intensifică, se complică, se transformă – doar pentru că ea decide asta. Deși este o nouă Oriana – una surprinzătoare întru totul, ea nu reușește să se lase copleșită de influențe negative,este dată peste cap de promisiuni deșarte și aparențe înșelătoare. Reușește să supere, să se îndepărteze de misiunea ei, dar se apropie rău de tot de pericol, de iubire, de Marc. Uită frecvent scopul ei.

Recomand o călătorie interioară prin Chaos aici. Recomand atenție sporită atunci când călătoriți și atenție mare și la detaliile care pot schimba total percepția asupra Orianei, asupra poveștii și asupra etichetelor pe care vei avea tendința să i le atribui Orianei. Nu uita: Iubirea uneori e oarbă.

Mulțumesc Edituri Quantum Publishers pentru carte și colaborare.

Posted in Carti de Suflet, Citite în 2016, cărți de dragoste, Fictiune, Noutăți

Recenzie Anotimpul iubirii, Rodica Mijaiche

Mi-am dorit foarte mult să citesc această carte! Pentru titlul ei, pentru coperta minunată, dar cel mai mult mi-am dorit să citesc Anotimpul iubirii pentru a o descoperi pe autoarea Rodica Mijaiche. Mi-am dorit să cunosc autoarea prin ceea ce scrie și să descopăr sufletul ei dincolo de cuvinte. Și am descoperit un suflet cald, un suflet ce abundă de iubire și frumos, blândețe, bunătate și foarte multă lumină.

Recunosc, știam că Rodica Mijaiche scrie pe wattpad, dar nu am avut niciodată răbdare să citesc așa, cu ochii într-un monitor, nici un fel de carte apărută pe această platformă. Rodica mai că m-a convins să îi citesc rândurile, chiar și așa, cu orice risc.

Autoarea, și de acum prietena mea Rodica Mijaiche are un stil aparte, un mod unic de a transmite mesajul, de a dărui emoție pură, de a crea tablouri vii. E minunată! Prin modul ei simplu, dar special de a oferi atât de mult din inima ei frumoasă. E specială pentru că modul în care scrie, nu este deloc simplist, ci prea bogat în ceea ce nu se vede, dar se simte atât de bine, frumos și intens. Rodica oferă cititorilor: mângâiere, bucurie, foarte multă iubire, curaj, zâmbet, putere de a visa, de a crede, de a nu renunța la ceea ce face inima fiecăruia să tresare și să fie fericită.

Când e cel mai potrivit moment ca iubirea să bată la poarta sufletului tău?

Răspunsul este clar: Iubirea poate poposi oricând la poarta sufletului tău, poate bate oricând, cerându-ți să o lași să intre în viața ta. Tu poți alege dacă o bagi în seamă, dacă îi deschizi și o lași să intre, căci iubirea poate veni chiar și în cele mai nepotrivite momente. Oricând poate veni, chiar dacă ție ți se va părea sau nu momentul potrivit.

Adrian bate la ușa apartamentului ei într-un moment în care ea își plângea încă pierderea, durerea și singurătatea, iar ceea ce a urmat, depășește imaginația tinerei Anamaria. Totul se întâmplă foarte rapid – focul pasiunii se aprinde. Se aprinde între două inimi rănite, goale, abandonate. Se aprinde fix atunci când nici unul dintre ei nu mai credea că se poate întâmpla. Și oricum, nu atât de repede.

Anamaria a realizat cât de mult îl iubește pe acel frumos necunoscut, care a apărut de nicăieri și i-a schimbat viața de la prima privire. A aflat secrete, a plâns, a suferit enorm atunci când el a plecat așa cum a venit, chiar după o noapte în doi – pasiune, iubire, dorință, nevoie, secrete, plăcere.

A fost decisă să-l uite, l-a alungat și voia din tot sufletul să-și reia viața – din nou cu sufletul îndurerat și gol, singură și tristă. Dar viața are alte planuri pentru Ana.. chiar și pentru Adrian.

Scânteia iubirii dintre cei doi mocnește, niciodată nu s-a stins – indiferent de timpul cât au fost separați, indiferent de cuvintele furioase pe care ea i le-a spus. Iar când sunt împreună, unul lângă altul, iubirea arde – împrăștiind în jur fiori de neoprit.

Prea multe secrete își cer tributul – despărțirea. Și ai putea să crezi că…povestea lor de iubire nu se va mai scrie niciodată sau că o ia mereu de la capăt.  Ai zice faptul că este precum un castel de nisip – se destramă la prima bătaie a vântului.

Anamaria află o parte din povestea lui Adrian, dar tot mai are o mulțime de întrebări la care numai de la Adrian poate să-i dea răspuns. Și Adrian chiar asta va face – imediat după ce rezolvă și o ultimă problemă pe care o are – conștiința că nu trebuie să renunțe fără o ultimă încercare. Încearcă, fără succes, dar acum este vindecat de iubirea pentru Anamaria. Acum are pentru cine trăi, pentru cine lupta. Anamaria este noua lui șansă la viață! Este împăcarea lui cu viața și destinul. Este libertatea de a fi exact așa cum este – fără teamă sau secrete în fața celei pe care o iubește.

Vă recomand cartea Anotimpul iubirii, de Rodica Mijaiche pentru a simți frumosul, iubirea, bunătatea și bucuria care împlinește orice suflet – de autor și/sau cititor.

Mi-am dorit enorm să scriu opinia mea aici, să o fac astăzi – o zi specială pentru Rodica – ziua de naștere! Mi-am dorit să scriu despre cartea aceasta în aceasta zi pentru a oferi o bucurie: cuvintele sufletului meu. Cu această ocazie vreau să-i spun LA MULȚI ANI! – iartă-mă, draga mea pentru faptul  că nu este cel mai original mod de a face această urare și nici nu este cel mai inspirat cadou pentru această zi specială. Dar..uneori… nu am nimic de preț ! Nu am decât cuvintele și sufletul meu. Ți le dăruiesc! Din inimă!

Mulțumesc mult pentru prietenia ta, pentru sufletul tău frumos, dar și pentru faptul că o parte din tine este acum la mine, cu mine!

Lectură plăcută în #lunaliteraturiimioritice!

 

Posted in Altele, Articole, Citite în 2016, Evenimente, Noutăți

Luna literaturii mioritice – eveniment online by Lecturile Emei

A venit și 1 august! Ce repede mai trece timpul! Mă bucură și mă sperie, deopotrivă această rapiditate cu care se petrec toate în jurul meu. Am încheiat luna iulie cu bine, cu 9 cărți citite – mi-am dorit să mai termin una, ca să fie 10, dar nu a fost să fie. Oricum tot e bine. E foarte bine chiar, având în vedere că au existat luni în care am citit doar trei cărți.

Tot în iulie am găsit în online un eveniment foarte drăguț, la care nu am putut să zic:  ”data viitoare” Evenimentul  dorește promovarea și încurajarea, dar și aprecierea literaturii române. Luna literaturii mioritice, by Lecturile Emei, vine și în ajutorul meu. Pentru că am în bibliotecă foarte multe cărți scrise de autori români pe care vreau să le citesc. Dacă nu ar fi acest eveniment..cred că ar trece o altă bună bucată de vreme până m-aș decide să le citesc.

Ce presupune acest eveniment? Ce înseamnă Luna literaturii mioritice?

Exact! Tot ce trebuie să faci este să citești literatura română, autori români. Totul se desfășoară pe tot parcursul lunii august 2016.

Eu m-am decis: Citesc literatura română și pe autorii noștri români toată luna august. Voi posta și în cadrul evenimentului online poze cu #lunaliteraturiimioritice, impresii și poate citate. Ar fi o bucurie să se alăture cât mai multă lume și să ne bucurăm de literatura română și de recomandări minunate în toată luna august!

Te aștept aici! Să ai parte de lectură plăcută, povești fantastice, emoții puternice și o lună minunată, plină de lecturi fabuloase. Aștept, aici pe blog, recomandările tale!

Posted in Citite în 2016, colaborări

Recenzie De ce fierbe copilul în mămăligă, Aglaja Veteranyi

Am tot văzut recenzii – pe care nu le-am citit, păreri și opinii despre această carte. Nici una din opiniile citite în online nu a fost negativă, ceea ce m-a determinat să trec acest titlu pe lista de lecturi viitoare. Nu am citit recenzii pentru că mi-am dorit să o citesc. Și abia apoi să am propria recenzie și părere pe blog. Recunosc faptul că am uitat de cartea asta, dar de curând am zărit-o din nou pe Facebook și m-am decis să o citesc foarte curând.

Dorințele se împlinesc întotdeauna, iar pentru împlinirea acestei dorințe vreau să mulțumesc noului colaborator al blogului, TargulCartii.ro . Sunt un om mai fericit doar pentru simplul fapt că am mai citit o carte. Și am citit o carte interesantă și foarte frumoasă, cu un mesaj ce mi-a dat de gândit.

De ce fierbe copilul în mămăligă este un titlu foarte inspirat, care atrage și te face foarte curios. Da, te întrebi de ce oare fierbe copilul în mămăligă? și te întrebi și ce anume ascunde acest titlu între coperțile sale. Iată alte două motive pentru care mi-am dorit să citesc această cărțulie.

De fapt, De ce fierbe copilul în mămăligă este doar o poveste inventată și spusă unei copile ce trăiește mereu pe drum, care are o casă mereu improvizată și mai mereu nouă, chiar nu ajunge să se plictisească niciodată.

Pe de altă parte povestea prezintă și situația unei familii șubrede, a unor părinți și copii ce trăiesc zi de zi la circ și într-un circ nesfârșit. Este o îmbinare între visele unui copil încercat de soartă, a dorințelor și nevoilor ei de stabilitate, iubire, sprijin, familie și realitatea crudă în care trăiește și modul crunt în care adevărul o lovește și o îndeamnă să nu mai viseze la o schimbare a situației și a vieții.

Un copil abandonat de speranța în mai bine, dar care visează la un viitor strălucit ca și actriță, un copil abandonat de mamă, dar care speră și își ascultă mama cu sfințenie, căci numai ea știe cum e viața asta și numai ea o poate pregăti pentru viitor. Iar viitorul, prin ochii mamei nu este niciodată înfloritor, ci doar periculos.

O poveste care mi-a stârnit râsul, dar și revolta și tristețea. O poveste amuzantă, dar foarte educativă, plină de lecții și întrebări care te pot transforma într-un om mai bun.

Merită citită, recitită, dar cel mai mult merită să te gândești la tot ce-ai citit. Dar oricum nu prea ai cum să o uiți ușor. Cât despre coperta cărții… până acum nu prea găseam nici o legătură între copertă și poveste, dar acum am înțeles: am aflat cum arată un copil cu adevărat nefericit:  fix ca pe coperta acestui roman fabulos de realist.

De ce fierbe copilul în mămăligă, de Aglaja Veteranyi, poate fi achiziționată de pe TargulCartii.ro la un preț foarte bun. Mulțumesc foarte mult site-ului menționat pentru carte și pentru colaborare.

Lectură plăcută!

Posted in Carti de Suflet, Citite în 2016, Noutăți, Prezentare de carte

Lupii trecutului. Sofia, Natașa Alina Culea – before reading

Mi-a fost atât de dor de autoarea și prietena mea, Natașa Alina Culea! Mi-a fost atât de dor de sufletul ei așternut pe hârtie într-o nouă poveste fantastică.

Nu am citit noul roman, dar îl țin aproape de mine mereu. Ating coperțile, mângâi paginile, miros foile pentru a simți totul. Și de fiecare dată simt parfumul iubirii, aroma unei povești unice, sensibilitatea sufletului, unicitatea trăirii, a scrierii.

Simt dorința arzătoare a unei povești care mă va lăsa fără cuvinte, fără grai, fără suflu. Simt fiorii iubirii. Simt inima urcându-mi în gât, furnicături și lacrimi de emoție pură, căci aceasta este Natașa Alina Culea: iubire, emoție, frumusețe, dragoste pentru frumos.

Un autor va scrie mereu o poveste, va transmite un mesaj și va lăsa portițe deschise spre propriul suflet. Un autor scrie, transmite și se arată pe sine fix așa cum este cu adevărat, prin intermediul cuvintelor, dar întotdeauna, adevărul se va afla în spatele cuvintelor.

Încă înainte de lectură, știu că:

  • povestea mă va impresiona;
  • paginile cărții vor zbura cu repeziciune și voi regreta că am devorat-o;
  • am făcut bine că nu am citit nici o recenzie sau prezentare a cărții;
  • Sofia există și se află în sufletul oricărei femei;
  • Mă voi întreba la finalul romanului dacă povestea este inspirată din realitate în totalitate
  • Lupii trecutului vor apărea din nou și în viața mea;
  • Indiferent de finalul cărții, iubirea învinge, chiar dacă se luptă cu lupii sau monștrii trecutului;
  • După lectură, mă voi gândi o perioadă lungă la Lupii trecutului. Sofia.

Mulțumesc, draga mea Natașa pentru faptul că ai încredere în mine. Mulțumesc mult pentru faptul că te-ai gândit la mine! Mulțumesc mult pentru faptul că-mi ești prietenă și mă accepți așa cum sunt mereu!

Abia aștept să citesc Lupii trecutului. Sofia, de Natașa Alina Culea, roman apărut la Editura Librex.

Posted in Citite în 2016, Noutăți

Recenzie Toate sfârșiturile sunt la fel, Andrei Cioată

Am tot văzut cartea, dar nu știam nimic despre subiect. Nici măcar opinii ale cititorilor nu ajunseseră la urechile și în ochișorii mei, dar mi-am dorit să o citesc din mai multe motive: literatură română, autor român, editură relativ nouă, copertă interesantă, dar și decizia mea de a nu mai judeca nici o carte fără să o citesc înainte. Am primit cartea spre recenzie de la autorul Andrei Cioată, iar pentru asta nu pot decât să mulțumesc! De asemenea, îi mulțumesc lui Andrei pentru cuvintele frumoase pe care mi le-a scris pe prima pagină a cărții.

Dedicație Toate sfârșiturile sunt la fel, Andrei Cioată

Am început să citesc această carte cu entuziasm și dorința de a descoperi un suflet și un condei interior. Am găsit o poveste interesantă și un autor cu un potențial imens, cu un condei frumos, ce promite foarte multe povești ce vor lua suflul cititorilor.

Am citit repede prima parte a cărții, crezând că am în față o carte ușurică, pe care o voi termina în câteva ore. Cu cât citeam fiecare pagină, lectura devenea tot mai dificilă. Motivul avea să-l descopăr mult mai târziu, după o pauză de lectură de câteva zile.

Am citit primele 86 de pagini și m-am oprit. Este partea care mi-a dat ceva bătăi de cap. Mi s-a părut și încă o consider cea mai dificilă parte pentru că are o încărcătură emoțională foarte mare, iar pe mine m-a aruncat în cel mai îndepărtat colț al sufletului. Primele 86 de pagini prezintă povestea lui Andrei și a familiei sale, care trece prin schimbări majore, schimbări dureroase, care va dezbina oarecum familia. Totul va duce la destrămare și la distanțarea fiului și a mamei. Mama și fiul s-au distanțat unul de altul, dar s-au distanțat și de propriile persoane, iar asta va instala în viețile lor durerea, singurătatea, căutările ființei printre rămășițele trecutului., întrebările fără răspuns.

Mama rămâne singură, Andrei pleacă în căutarea propriului sine, poate pentru a-și arăta supărarea ce îi umple inima, poate din neputința de a o schimba – pe mama, situația în care trăiesc, dar și din nevoia de a umple golurile interioare. Poate din nevoia de a descoperi iubirea de sine și față de ceilalți, pentru a-și recăpăta puterea de a ierta și de a o lua de la capăt. Poate din toate motivele spuse mai sus. Poate din altele. Dar totuși…imaginea părăsirii mamei, distanțarea, tăcerea, scrisorile lui, ale mamei.. Toate acestea au avut un impact emoțional foarte puternic asupra mea. M-au ”terminat” emoțional. Și era cât pe ce să nu mai reiau lectura, să abandonez cartea.

Și ca să nu o abandonez de tot, am decis să fac o pauză, până îmi revin emoțional.

Romanul Toate sfârșiturile sunt la fel este unul în care abundă informația, situațiile limită, durerea și drama, transformări interioare profunde, lacrimi, regăsire, boală, dorință, lipsuri și nevoia acută de iubire.

Povestea nu este rea, nu e greoaie – deși prima parte a fost extrem de dificilă pentru mine. E interesantă perspectivă, este interesantă claritatea cu care autorul reușește să creioneze emoțiile în imagini și imaginile în emoții pure. Este doar o carte scurtă – ca număr de pagini, dar fiecare pagină conține foarte multă informație. Am remarcat plăcerea și atenția tânărului autor pentru detalii.

După prima parte care a reușit să-mi pună puțin sufletul la încercare, să nu care cumva să crezi că e cu fericire, lapte, miere și dulceață. Nu, nu este. Decât într-o foarte mică măsură. Partea frumoasă o reprezintă faptul că Andrei pleacă din casa lui B, renunță și la Irina – cea alături de care iubește, simte, trăiește și se împacă cu mama sa.

Însă bucuria asta, durează prea puțin, căci o nouă lovitură avea să mă zguduie din temelii. Imaginea cu Andrei într-o rezervă de spital, imaginea lui Andrei primind vestea cumplită, imaginea celor doi – mamă și fiu zdruncinați de o nouă realitate dureroasă, imaginea tânărului și a deciziei de a nu interveni, de a nu știrbi deloc realitatea lui.

Trist, dureros, chinuitor…

Finalul se vrea mai liniștit, dar și el e la fel de tulburător pentru mine. Cu imaginea morții în fața ochilor, cu un suflet ce se chinuie pe sine până în ultima clipă, deznădejdea, tristețea, durerea, refuzul, singurătatea urlau între rânduri și în urechile mele. Dar ai ales, cu nevoia mea de a ajunge la final – unde am tot sperat că se va întâmpla ceva. Ceva ce va schimba totul: toată povestea, destinul personajelor, să se schimbe ceva, să mi se șteargă din ochi și din suflet toate acele răni.

Cartea s-a terminat, povestea însă a rămas undeva într-un colț de Univers, iar rănile. Se deschid când ar trebui să se vindece.

E o carte bună, e scrisă frumos, dar nu este pentru oricine. E prima carte căreia nu știu cu cât să o notez. Nu regret că am citit-o, căci

personajul Andrei m-a ajutat să-l cunosc mai bine pe autorul Andrei Cioată. Să citesc mesaje atent poziționate printre rânduri.

Aștept să citesc următoarea poveste, următorul roman, Andrei.  Felicitări pentru reușita de a scrie și de a publica! Și încă o dată: mulțumesc pentru faptul că mi-ai dăruit cartea ta.

 

Posted in Noutăți, Promotii si reduceri

45% reducere de la elefant.ro

Atenție! Cei care nu pot rezista tentației, să-i cedeze🙂.

Doar astăzi ai reducere de 45% la cărți, iar transportul este gratuit.Folosește codul CARTE11699 în pagina de comandă și bucură-te de reduceri, cărți și vară!!!

Oferta completă  la cărți o ai aici .

Astăzi e marțea norocoasă și pentru cei care citesc multe cărți electronice, dar și pentru picii care vor o jucărie nouă. Codurile de reducere sunt în imaginea din acest mini-articol.

Spor la cumpărături!

Lectură plăcută!

Copilărie fericită!