Citite în 2017 · colaborări · Noutăți · recenzie

Legendele șefului de gară, Adrian Petru Stepan -Editura Univers

Timp de 11 ani am locuit la bloc. La blocul din aproprierea gării, iar Legendele șefului de gară mi-a trezit amintiri dragi, o stare acută de nostalgie și-o nevoie acută de a retrăi măcar așa – prin amintiri, momente care să mă reîncarce cu energia pură a copilăriei.

Am avut parte de ani minunați, de evenimente, emoții, stări, dar și vizite și joacă. Daa, am vizitat gara, ne-am bucurat de imagini și oameni. A fost frumos. Am plecat în iarna lui 2000, pe o ploaie torențială. Am plecat de acolo cu multe regrete, iar unul dintre ele este acesta:nu m-am urcat niciodată într-un tren, nu am călătorit niciodată cu trenul – cel care aducea fiecare vacanță a copilăriei tocmai din…Franța..

O perioadă a lipsit trenul din gară, s-a așternut tăcerea și pustiul peste orașul încărcat de istorie. Gara a rămăs pustie, trecutul a plâns neputința, iar trenul a înghițit durerea. A fost o perioadă în care prezentul arăta mai rău decât trecutul, era mai trist, mai lipsit de viață.

Adrian-Petru Stepan, prin Legendele șefului de gară  readuce magia trecutului, frumusețea poveștilor, simplitatea oamenilor, bucuria și veselia trăită într-un trecut plin de bogății interioare, de limite poate. Dar la ce e bună acum libertatea, dacă nu știm să ne bucurăm de nimic din ceea ce ne înconjoară?

Legendele șefului de gară vorbește frumos despre ce-a fost, cum a fost. Totul prin ochii unui tânăr visător.  Despre dorințe,  despre puterea lui de a visa cu ochii deschiși. Despre dragostea pentru simplitate, pentru călătoria – cu trenul sau cu mitea și sufletul,  oricând și oriunde.

Legendele șefului de gară, wvidențiază pasiunea, iubirea, familia, realația deschisă dintre tată și fiu. Aici este povestea care demontează  pentru trenuri  – cea care învinge miturile cu privire la provincie, viitor, istorie, dorință.

Cea de-a doua carte semnată de Adrian Stepan este dovada clară a faptului că…

Esențele tari se țin în sticluțe mici –  nu e nevoie de nimic mai mukt decât bucuria de a dărui, de a lăsa ceva în urmă, de a te autodepăși

E cartea care vorbește despre comori – nu e nimic mai valoros decat comoara din sufletul omului, amintirea și bucuria unui lucru realizat cu propriile puteri. Despre pasiunea tânărului visător, care peste ani, își urmează pasiunea, sufletul pe tot parcursul vieții. Șeful de gară ce are-n suflet dorințe arzătoare, puterea de a visa neîncetat la o reîntâlnire cu trecutul.

Visele se împlinesc dacă ai puterea de a continua să speri în faptul că, într-o zi, toate visele se împlinesc.

Mulțumesc mult pentru bucura reîntânirii cu o poveste care-mi va rămâne în suflet. Mulțumesc mult, Adrian – Petru Stepan pentru bucurie, carte, gânduri, amintiri și comori.

Poți și tu trăi bucurii nemăsurate dacă iei acasă Legendele șefului de gară.

 

 

Anunțuri

Mulțumesc mult pentru faptul că ai citit articolul și ți-ai făcut timp să lași opinia ta sinceră cu privire la subiectul abordat. <3

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s