Citite în 2017 · colaborări · Proza scurta · recenzie

Așa am fost eu, Elena Ștefan

O carte de doar 120 de pagini. O carte a cărei copertă îți transmite un mesaj de liniște, culoare, simplitate și viață. Elena Ștefan este genul de autor care poate jongla ușor cu penelul, care poate surprinde orice cititor.

Proză scurtă, dar intensă. Povești scurte, pline de neprevăzut, de schimbări și trăiri de tot felul. Emoții duse la extrem, situații complicate, dramatice și tragice.

Ești introdus într-un univers necunoscut încă de la prima pagină, cuvintele încep să cânte și să picteze un tablou  cu viața de la țară, de la Letea. Totul este creionat perfect, atunci când valul te ia și te duce într-un alt colț întunecat. Culorile devin închise, emoțiile se transformă în teamă. Cartea cu neprevăzutul te invită la spectacol.

Nimic din ceea ce urmează nu te poate stăpâni. Totul începe lin și până la final, te trezești amețit, într-un carusel, iar imaginile nu sunt deloc prietenoase.

În toate cartea, finalul este întunecat, trist, dureros, sfâșietor.Iar dacă la începutul cărții, imaginile pictate de autoare mi-au amintit de bunici, pe parcurs, am simțit durerea, tristețea, tragicul. Nici un personaj al Elenei Ștefan nu este ceea ce pare a fi. Totul se transformă foarte rapid și apuci să vezi și frumosul, bunătate din om, dar și răutatea, duritatea și urâțenia. Autoarea deține controlul,  povestirile vesele – oricât de scurte ar fi, capătă, chiar fără nici un avertisment, o tentă creepy.

Nu e rău. Astfel de scrieri sunt pe placul multora. Dar pentru mine, spre finalul cărții, când deja știam că nimic nu mă mai poate surprinde, mă surprindea mereu cu o imagine și mai dura oferită povestirii, iar lectura a devenit mai greoaie.

Cartea vorbește despre iubire în toate cele 17 povestiri scurte. Iubirea dusă la extrem, cu tot ce implică. Pasiune, posesivitate, răzbunare, durere, moarte. Este  evidențiată iubirea cu tot ce e bun și rău în sufletul omului.

Nu am avut așteptări, doar câteva momente în care m-am oprit din citit. Partea bună era că nu dura mult și povestirea se termina. Psihic nu cred că rezistam mai mult decât atât: câteva pagini. Cartea se citea ușor, dar conținutul face cât zeci de pagini. Poate am citit eu într-un moment nepotrivit, cine știe. Dar dacă te atrag cărțile cu elemente întunecate, ți-o recomand.

Nu recomand cartea copiilor – după copertă pare una pentru copii. Nu am avut coșmaruri, dar asupra copiilor va avea un impact destul de puternic. Nu o recomand nici celor care vor o lectură ușoară, căci nu va fi deloc.

Eu mi-am spus opinia obiectivă, dar fiecare decide dacă citește sau nu cartea. Fiecare are gustul lui, opinia lui.

Ofer cărții trei Așa am fost eu, Elena Ștefan *** din *****

Mulțumesc mult autoarei pentru exemplarul oferit spre recenzie. Dacă vrei cartea, poți să-i scrii autoarei aici.

Anunțuri

Ți-a plăcut? Opinia ta contează enorm pentru mine! îți mulțumesc mult pentru că distribui articolul pe rețelele de socializare!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s