Mi-am dorit foarte mult să citesc această carte! Pentru titlul ei, pentru coperta minunată, dar cel mai mult mi-am dorit să citesc Anotimpul iubirii pentru a o descoperi pe autoarea Rodica Mijaiche. Mi-am dorit să cunosc autoarea prin ceea ce scrie și să descopăr sufletul ei dincolo de cuvinte. Și am descoperit un suflet cald, un suflet ce abundă de iubire și frumos, blândețe, bunătate și foarte multă lumină.

Recunosc, știam că Rodica Mijaiche scrie pe wattpad, dar nu am avut niciodată răbdare să citesc așa, cu ochii într-un monitor, nici un fel de carte apărută pe această platformă. Rodica mai că m-a convins să îi citesc rândurile, chiar și așa, cu orice risc.

Autoarea, și de acum prietena mea Rodica Mijaiche are un stil aparte, un mod unic de a transmite mesajul, de a dărui emoție pură, de a crea tablouri vii. E minunată! Prin modul ei simplu, dar special de a oferi atât de mult din inima ei frumoasă. E specială pentru că modul în care scrie, nu este deloc simplist, ci prea bogat în ceea ce nu se vede, dar se simte atât de bine, frumos și intens. Rodica oferă cititorilor: mângâiere, bucurie, foarte multă iubire, curaj, zâmbet, putere de a visa, de a crede, de a nu renunța la ceea ce face inima fiecăruia să tresare și să fie fericită.

Când e cel mai potrivit moment ca iubirea să bată la poarta sufletului tău?

Răspunsul este clar: Iubirea poate poposi oricând la poarta sufletului tău, poate bate oricând, cerându-ți să o lași să intre în viața ta. Tu poți alege dacă o bagi în seamă, dacă îi deschizi și o lași să intre, căci iubirea poate veni chiar și în cele mai nepotrivite momente. Oricând poate veni, chiar dacă ție ți se va părea sau nu momentul potrivit.

Adrian bate la ușa apartamentului ei într-un moment în care ea își plângea încă pierderea, durerea și singurătatea, iar ceea ce a urmat, depășește imaginația tinerei Anamaria. Totul se întâmplă foarte rapid – focul pasiunii se aprinde. Se aprinde între două inimi rănite, goale, abandonate. Se aprinde fix atunci când nici unul dintre ei nu mai credea că se poate întâmpla. Și oricum, nu atât de repede.

Anamaria a realizat cât de mult îl iubește pe acel frumos necunoscut, care a apărut de nicăieri și i-a schimbat viața de la prima privire. A aflat secrete, a plâns, a suferit enorm atunci când el a plecat așa cum a venit, chiar după o noapte în doi – pasiune, iubire, dorință, nevoie, secrete, plăcere.

A fost decisă să-l uite, l-a alungat și voia din tot sufletul să-și reia viața – din nou cu sufletul îndurerat și gol, singură și tristă. Dar viața are alte planuri pentru Ana.. chiar și pentru Adrian.

Scânteia iubirii dintre cei doi mocnește, niciodată nu s-a stins – indiferent de timpul cât au fost separați, indiferent de cuvintele furioase pe care ea i le-a spus. Iar când sunt împreună, unul lângă altul, iubirea arde – împrăștiind în jur fiori de neoprit.

Prea multe secrete își cer tributul – despărțirea. Și ai putea să crezi că…povestea lor de iubire nu se va mai scrie niciodată sau că o ia mereu de la capăt.  Ai zice faptul că este precum un castel de nisip – se destramă la prima bătaie a vântului.

Anamaria află o parte din povestea lui Adrian, dar tot mai are o mulțime de întrebări la care numai de la Adrian poate să-i dea răspuns. Și Adrian chiar asta va face – imediat după ce rezolvă și o ultimă problemă pe care o are – conștiința că nu trebuie să renunțe fără o ultimă încercare. Încearcă, fără succes, dar acum este vindecat de iubirea pentru Anamaria. Acum are pentru cine trăi, pentru cine lupta. Anamaria este noua lui șansă la viață! Este împăcarea lui cu viața și destinul. Este libertatea de a fi exact așa cum este – fără teamă sau secrete în fața celei pe care o iubește.

Vă recomand cartea Anotimpul iubirii, de Rodica Mijaiche pentru a simți frumosul, iubirea, bunătatea și bucuria care împlinește orice suflet – de autor și/sau cititor.

Mi-am dorit enorm să scriu opinia mea aici, să o fac astăzi – o zi specială pentru Rodica – ziua de naștere! Mi-am dorit să scriu despre cartea aceasta în aceasta zi pentru a oferi o bucurie: cuvintele sufletului meu. Cu această ocazie vreau să-i spun LA MULȚI ANI! – iartă-mă, draga mea pentru faptul  că nu este cel mai original mod de a face această urare și nici nu este cel mai inspirat cadou pentru această zi specială. Dar..uneori… nu am nimic de preț ! Nu am decât cuvintele și sufletul meu. Ți le dăruiesc! Din inimă!

Mulțumesc mult pentru prietenia ta, pentru sufletul tău frumos, dar și pentru faptul că o parte din tine este acum la mine, cu mine!

Lectură plăcută în #lunaliteraturiimioritice!

 

3 gânduri despre “Recenzie Anotimpul iubirii, Rodica Mijaiche

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s