Mi-a fost foarte dor de Oriana și peripețiile de care are parte în primul volum din seria Am murit din fericire. La prima întâlnire cu tânăra Oriana, am devorat cartea -am citit-o în doar câteva ore, pe nerăsuflate. Acum, la a doua citire, mi-am permis o fiță de milioane: să savurez fiecare pagină.

Mi-a fost dor de Ama, Abel și replicile spumoase, umorul debordant și toată emoția și starea specială pe care Theo Anghel o pune în fiecare carte pe care o scrie.

Eu am mai făcut o recenzie acestei cărți aici.

Ca să-ți faci o idee, Oriana e fata care urma să se căsătorească și să-și formeze propria familie, dar viața avea alte planuri cu ea, așa că tot ce s-a întâmplat în ziua care trebuia să fie cea mai fericită din viața ei:căzătura chiar din ziua nunții i-a fost fatală, iar tânăra își lasă familia în cel mai neașteptat moment.

Chiar dacă moare, ea se reîntoarce pentru a-și îndeplini noua misiune pe care a primit-o: salvator de suflete. Suna tare complicată misiunea aceasta, nu? Și chiar este, căci nu  e foarte simplu să devii salvatorul tuturor, fix atunci când e nevoie. Iar Oriana este destul de stângace  la început, dar puterea și instinctul o salvează de fiecare dată, ajutând-o să o scoată la capăt de fiecare dată, cu brio.

Dacă mă întrebi pe mine, Oriana este un înger coborât pe pământ. Unul neatent, dintr-o bucată, un înger cam aiurit, dar autentic – chiar și în cele mai neautentice momente ale sale. Înger înger, dar până și îngerii pământeni au nevoie de ajutoare.

Ajutoarele Orianei sunt unici, simpatici și puși pe șotii. Trio fantastic Oriana, Ama, Abel mi-au furat cam multe hohote de râs, fără nici o greutate.  Râzi și ai plânge amarnic, dacă o nouă repriză de râs ar întârzia măcar puțin. Theo Anghel știe să construiască replici geniale, acțiune alertă, tensiune maximă, scântei și o iubire ce arde pe interior două suflete atât de diferite, care se atrag.

Viața Orianei se schimbă radical, ea se schimbă: este mult mai puternică – din punct de vedere fizic și nu numai, mai atentă, mai săritoare – de voie sau nevoie, se aprinde ușor și se stinge la fel de ușor, dar până să revină la sentimente mai bune, spectacolul nervilor este genial. Se transformă aproape instantaneu, iar dialogurile cu ajutoarele sale sunt cireșele pe cele mai delicioase prăjituri din literatura română contemporană.

Întoarcerea nu este doar despre lacrimile de râs, despre simpatia evidentă și reciprocă dintre Ama și Abel. Întoarcerea este despre tensiunea maximă dintre Oriana și cel care-i face inima să ardă în focul pasiunii,  despre durerea amintirilor și pericolele la care este supusă Oriana în cele mai întunecate neguri în care pătrunde un recuperator de suflete.

Romanul este ficțiune pentru adolescenți, dar poate fi o lecție pentru tineri și o întrebare perfectă pentru oricine: cu ce scop am venit în această lume? Cum sau ce pot eu să fac pentru a fi de ajutor? Știi? Mă întreb dacă nu cumva fiecare dintre noi suntem aici pentru a ajuta și a salva alte suflete. Nu la modul logic, ci poate doar cu prezența. Doar fiind prezenți în viața cuiva poate fi un adevărat ajutor, un adevărat proces de salvare a sufletului.

Uneori mă simt o Oriana, iar alteori sunt mai rea decât ea, mai stângace, mai fricoasă, mai speriată. Uneori, exact ca și personajul feminin al seriei Am murit, din fericire, mi-aș dori să fac mai multe decât pot, mai mult decât îmi este misiunea personală. Mai mult și mai bine. Uneori sunt conștientă că nu pot, că nu pot salva ceea ce nu se lasă salvat, că binele pe care vreau să-l fac – pentru că simt să-l fac..nu este primit..Și mă retrag. Eu nu am o Ama, nici un Abel, am doar conștiință și suflet. Uneori prea multă și prea mare.

Recomand cartea! Recomand să o ai pe Oriana ta, căci habar nu ai când o să ai nevoie de ea. Habar nu ai când o să ai nevoie de sfaturile ei, de soluțiile ei, de tăria ei și caracterul ei puternic. Oriana ta te așteaptă la Quantum! Ia-o cu tine până nu e prea târziu!🙂.

Mulțumesc Editurii Quantum pentru colaborare și această carte FANtastică! Atenție!!! Seria asta mi-a dat simptome ce se aseamănă izbitor cu dependența!

Lectură plăcută!

2 gânduri despre “Recenzie Am murit din fericire (#1), Theo Anghel

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s