Am primit această carte astăzi la prânz și după aproape o oră închideam cartea. Nu o închideam pentru că mă obosea lectura sau pentru că mă plictisea, ci pentru că se terminaseră cele 160 de pagini ale cărții.

Probabil că această recenzie extrem de subiectivă, o să mire pe majoritatea celor care mă cunosc, pe toți cei care spuneau cândva că eu sunt blândă cu cărțile, că scriu foarte frumos despre toate cărțile pe care le citesc. Că laud de fiecare dată și nu reiese din nici o recenzie de-a mea faptul că mi-ar fi displăcut vreo carte.

Ei bine, asta sunt! Nu dau cu cărțile de pereți atunci când nu sunt pe placul meu. Adevărul este că mi-e milă de carte și de pereți, căci nu este nici unul dintre ei vinovat de faptul că eu nu am fost impresionată de cartea Augustinei Șiman.

Și chiar nu pot să spun că nu mi-a plăcut. Dacă nu găseam nimic interesant în paginile ei, crede-mă că închideam cartea dupa primele 10 minute. Dar nu!  Am continuat lectura, căci pe undeva, cumva m-a atins, m-a determinat să zâmbesc și mi-a făcut sufletul să vibreze.

Numai că nu a fost ceea ce mă așteptam. Sau mai bine spus, nu a fost așa cum îmi imaginam eu că ar fi Cămașa lui. Există în această carte de proză scurtă anumite pasaje și citate care mi-au plăcut mult și foarte mult.

Deci s-a meritat să citesc această carte chiar și numai pentru citatele care mi-au atras atenția. Puține la număr ce-i drept. În rest, această carte nu este rea, nu este o prostie sau o pierdere de vreme pentru cei care apreciază sinceritatea și puritatea unui suflet veșnic îndrăgostit – așa cum am simțit că este sufletul autoarei. Nu pot să spun asta, chiar dacă această carte nu a fost pe gustul meu.

Dacă și tu faci parte din categoria oamenilor care a auzit foarte multe despre această carte, dacă și tu faci parte din categoria persoanelor curioase în privința acestei cărți, dacă și tu vrei să citești această carte, dar nu știi dacă merită, am un singur sfat pentru tine: caută cartea, cumpăr-o (dacă prețul este ok pentru tine) sau împrumut-o de la cineva.. și citește-o!

Citește-o fără să mai stai pe gânduri, fără să te mai întrebi dacă se merită, dacă e bună cartea asta. Citește-o și vei vedea dacă e bună sau nu, dacă a meritat sau nu, dacă te-a impresionat sau nu.

Eu pot doar să spun că pe mine m-ar fi lăsat fără aer dacă o citeam acum ceva ani. Zeci de ani. Acum am citit-o și mă bucur că am făcut-o pentru că acum am propria mea părere despre carte, propria părere nefiind influențată de nici o altă opinie din jur.

Cred cu tărie că această carte se bucură de succesul pe care îl merită. Dar mai cred că depinde de persona care citește cartea și vârsta la care este citită aceasta.

Din acest motiv îmi susțin opinia: depinde doar de cititor, de pretențiile sale în materie de lectură și de maturitatea dobândită până acum în viața reală, dar și în materie de lectură.

Cui nu recomand cartea?

Pentru cei foarte pretențioși, pentru cei care citesc doar anumite categorii de cărți, aceasta li se va părea o pierdere de vreme. Nu recomand cartea celor care speră că vor citi în Camașa lui o poveste de iubire cap-coadă.

Ce am învățat?

Să nu mai ascult de nimeni în materie de lectură, să citesc tot ce îmi atrage atenția, tot ce simt, fără să țin cont de opinii, recenzii, laude sau critici.

De ce este această carte atât de lăudată?

Poate pentru că este scrisă de Augustina Șiman, care a mai scris câteva cărți. Poate pentru că era nevoie de o astfel de carte sau poate pentru că este cu adevărat o carte de lăudat. Eu nu laud cartea, ci laud curajul autoarei – curaj pe care îl apreciez. uraj pe care eu nu l-am avut și nici nu-l am încă.

Nu știu de ce este atât de lăudată și nici nu cred că are vreo importanță acest ”de ce”. Important este că se citește această carte și fiecare are propria sa părere, atât de diferită! Nu laud cartea, nici nu o contest! Dar am ajut ceva așteptări. Nu e vorba de dezamăgire, nu am cum să fiu așa. Titlul ei mi-a pus imaginația în acțiune și a ieșit ceva.. Altceva.

Mă întrebi dacă regret lectura?

Răspunsul este clar NU. Mă bucur că am cunoscut Cămașa lui. Nu regret că pentru o oră mi-am lăsat suflet atins de blândețea, duioșia și senzualitatea altui suflet îndrăgostit. Nu regret că am gustat din dulceața și amarul iubirii.

Eu mi-am spus părerea subiectivă, dar sinceră. De acum decizia îți aparține în totalitate. Cămașa lui se găsește și la noi. E la un click distanță, pe Librex.ro. Iubirea există în toate formele și se poate gusta sub toate formele.

Lectură plăcută

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s