Vineri nu am mai reușit să aduc pe Bookcaffe rubrica săptămânală care știu că place, dar nu puteam să nu o aduc la începutul unei noi săptămâni. Acum când m-am apucat de scris, am realizat faptul că sunt deja 9 săptămâni de când am lansat această nouă rubrică pe blog, iar mâine e lună nouă – 1 septembrie.

Așadar: săptămână nouă, lună a noua din an. Totul e nou. Și un nou început este mereu bine venit, căci aduce energie, entuziasm și o nouă stare sufletului meu.

Acum: Când scriu acest articol mă aflu în criză de timp, am câteva drumuri de făcut, treburi de rezolvat, dar îmi era prea dor de cuvinte. Acum mă bucur de puțin timp pentru plăcerile mele, care nu mai sunt de ceva vreme doar simple plăceri, ci un stil de viața, o pasiune, un rezultat.

Ceva nou: Care nu este chiar nou, căci am tot spus pe aici faptul că vreau să ajung la zi cu scrisul, dar nu știu dacă voi reuși vreodată. Poate doar dacă ziua mea ar avea 100 de ore. Poate doar așa. Dar și atunci aș avea o groază de idei, aș vrea să le fac pe toate în același timp.

Azi mă relaxez: Mă întreb dacă există așa ceva. Mereu sunt pe fugă, iar relaxarea rămâne doar un vis îndepărtat, pe care doar sper să-l împlinesc.

Motivul ce mi-a stârnit astăzi zâmbetul sau râsul colorat: Este abia ora prânzului. Voi edita ca să adaug motivul acesta. Promit! Și promit să existe un motiv. Îi dau răgaz până la sfârșitul zilei să se arate🙂.

Mi-e dor de: Nu mi-e dor de ceva sau cineva – să nu cumva să mă crezi pe cuvânt. Mai tare mi-e dor să... văd un film bun.

Simt lipsa: Deși știu că este mereu lângă mine, chiar i atunci când nu este și nu vorbim, mi-e dor de o voce caldă, de un balsam pentru inima mea.

Regret: Știu că nu am nici o putere, nu pot să salvez. Regret că e atâta durere în lume, atâta răutate. Dar știu că în toate există o binecuvântare.

Cel mai recent cadou: Am primit în dar o nouă zi din restul vieții mele. Și o nouă carte de la Literatura pe tocuri – SLOWROOM, Maria Folea.

Evenimentul zilei: Nu știu să am astăzi vreun eveniment. Dar voi sărbători fericirea!

Veste de departe: Săptămâna asta a fost fără vești de departe. Nu s-a petrecut nimic interesant de consemnat aici.

Mi-am amintit de: Mi-am reamintit că sunt atât de în urmă cu treburile… Se pare că nu funcționez la capacitate maximă pe caniculă.

Ascult: Aș vrea să aud sunetul răcorii.

Ce mai citesc: La capitolul acesta, acum mă delectez cu Timpul iubirilor perfecte, Tiago Rebelo.

Sunt recunoscătoare: Pentru faptul că am familia aproape. Am realizat pentru a mia oară că sunt o norocoasă.

Mulțumesc: Am ajuns acasă și m-am adăpostit. Stau departe de cele 40 de grade de afară.

M-am supărat: Am noroc de faptul că îmi trece foarte repede orice supărare. Și că eliberez imediat orice motiv aș avea să mă rătăcesc prin tristețe.

Pe unde am mai umblat: Mi-ar fi plăcut să pot pleca undeva departe, undeva unde nimeni să nu mă știe.

Ce m-a înduioșat: Sufletele care încă mai cred că pot răni pe cei din jur fără să se rănească întâi pe sine.

Planuri pentru viitorul apropiat: O lungă perioadă voi lăsă necunoscutul și neprevăzutul să mă surprindă.

Uneori avem nevoie de dorințe, nu avem nevoie de planuri, de bunuri sau persoane, dar de fiecare dată vom avea nevoie de noi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s