Scrisoare către prieteni – autori (1)

Dragii mei prieteni – autori,

Nu v-am uitat cărțile dăruite sufletului meu însetat de lectură în teancuri prăfuite de timp. Nu, le privesc mereu cu drag, le mângâi și le asigur de toată prețuirea mea. Apoi le îmbrățișez. Îmi sunt dragi. Și ele și voi.

Și ele, dar și voi sunteți atât de buni și înțelegători cu mine! Atât de buni încât iar mă întreb, ce am făcut bun în lumea asta să vă merit!

Voi prieteni- autori atât de aproape de sufletul meu, aveți în sufletu-mi, uneori gol, alteori prea plin cu de toate , un loc special, și vă asigur de tot respectul, prețuirea și susținerea mea.

Oricând, oricum și de fiecare dată vă voi fi alături, nu pentru că mi-ați dăruit cărțile scrise – o parte din voi, ci pentru un lucru mult mai simplu, care nu implică nimic material. Poate doar emoțional. Doar pentru că, înainte de a fi autori, sunteți Oameni, cu suflete pline de frumos: de iubire, bunătate, emoție.

Sunteți ca oricare. Sunteți ca mine. Eu cea defectă din naștere, dar perfecta prin calitățile dobândite de-a lungul celor 29 de ani de viață pe acest pământ.

Nu, nu vă scriu pentru a trezi în inimile tremurânde emoții, milă sau compasiune. Nu vă scriu pentru a vă lauda inutil. Nu sunt genul și nici nu aș avea vreun motiv, căci nu v-am citit încă minunățiile dintre coperți și nici trăirile din spatele cuvintelor.

Vă scriu doar pentru că am SIMȚIT să vă scriu, să-mi deschid (încă o dată) inima în fața oamenilor, în fața frumuseții din interiorul vostru. Vă scriu pentru a vă mulțumi pentru încredere și susținere. Sunt măgulită! Emoțiile (în timp ce scriu) se transformă în lacrimi le le las să-mi spele ”fața” sufletului întinată cu noroiul durerii ce s-a adunat în mine.

Vă scriu pentru a vă mai înveseli, pentru a vă mângâia și încuraja acum sau atunci când critica va fi o ploaie dură și rece de false cuvinte.

Vă scriu pentru a vă felicita și pentru a mă înclina în fața curajului vostru, pentru a vă spune că penelul vostru interior vindeca. Pe mine m-a vindecat – nu total, dar tot e ceva. Penelul vostru încurajează. Pe mine m-a încurajat, dar nu suficient, căci nu renunț la ideea mea de a NU mă apuca de scris.

Da, vă recunosc foarte cinstit: mi-e teamă să fac acest pas. Mi-e teamă de..prea multe, dar nu de oameni.

Vă rog să nu mai puneți la suflet răutățile ce se tot spun negândite la adresa voastră. Vă rog, nu vă mai implicați în scandaluri ieftine, menite să vă fure energia. Energie pe care o puteți investi în scris. Credeți-mă, mai bine o carte nouă decât un scandal nou. Cu cartea câștigă mai mult țara asta.

Vă rog, urmați-vă drumul fără să vă opriți, fără să judecați. Doar înainte de drumul, e menirea voastră. Doar pe acest drum e nevoie de voi, de creativitate, entuziasm, de cărțile voastre.

Deși aș mai avea multe de spus, am să mă opresc aici. Și promit să revin cu scrisori pentru voi prieteni -autori dragi de fiecare dată atunci când inima va dori să se deschidă în fața voastră, a tuturor, autori sau doar prieteni.

Prietenii- autori au o prietenă sigură,
Laura