Nu îmi amintesc să fi spus vreodată pe acest blog faptul că pasiunea pentru cărți și lectură mi-a insuflat-o doamna profesoară de limba și literatura română în liceu, iar asta s-a întâmplat abia în clasa a XI. Totul s-a întâmplat brusc, în timpul unei ore de limba română, când doamna profesoară a vorbit despre o carte, o carte a unui autor român, despre care până atunci, spre rușinea mea, nu auzisem. Dar vorbea atât de frumos despre Arta conversației și Ileana Vulpescu. Atât de frumos, încât mi-a fost rușine ca nu auzisem și nu citisem nimic scris de această minunată scriitoare.

Știu că de atunci, mama, de fiecare dată când ajungea în cărți o librărie și găsea o nouă carte semnată Ileana Vulpescu, mi-o cumpăra și mi-o dăruia fără vreun motiv anume. De fiecare dată când dau peste Cartea care îți spune cine eșticărțile Ilenei Vulpescu, îmi reamintesc și retrăiesc acel episod din liceu.

Abia de atunci microbul cărților și al lecturii mi-a intrat în sânge. Așa se explică și faptul că eu nu am citit o mulțime de cărți bune în copilăria și adolescența mea. Am încercat acum să recuperez, dar multe lecturi și-au pierdut savoarea, multe nu mă mai încântă la fel cum cred că m-ar fi încântat în copilărie și adolescență.

Din clasa a XI-a am început să citesc mai serios. Și mai mult de o carte la două-trei luni. Tot de atunci am început și să-mi cumpăr cărți, iar acum nu mă mai pot opri, dar acum sunt mai cuminte, căci sunt forțată de împrejurări să fac asta – nu prea mai am loc unde să pun noile achiziții. Cu toate astea, cărțile tot vin la mine. Nu mi le mai cumpăr eu atât de des, dar le primesc. Și asta mă bucură mult.
Atunci când am – îmi cumpăr sau primesc câte o carte, două, trei, mă bucur precum un copil care a primit jucăria preferată.
Da, cărțile sunt jucăriile mele preferate!
Da, sunt dependentă de cărți și nu am de gând să mă vindec vreodată de această minunată dependență.

De unde știu că sunt dependentă de cărți?

Sunt dependentă de cărți din mai multe motive, motive pe care am să ți le scriu mai jos:
1. Urmăresc foarte atent reducerile la cărți.
2. Particip la aproape fiecare concurs la care se por câștiga cărți, deși foarte rar sunt și norocoasă să mă număr printre câștigătoare.
3. Atunci când sunt întrebată ce cadou îmi doresc, eu am același răspuns. Adevărul e că nu mă mai satur de ele.
4. Oricât de multe cărți aș avea în bibliotecă, oricât de multe ar fi încă necitite, eu tot mai adun cărți de citit.
5. Deși încerc să mă abțin din a cumpăra cărți, tot mai am scăpări, mai ales atunci când prețurile sunt tentante, ba chiar modice. Cum să nu cumperi o carte la 5 lei? Sau una pe care ți-o dorești mult în bibliotecă și este la un preț de trei ori mai mic?
6. Citesc mai mult cărți în același timp.
7. Am cel puțin o carte cu mine cam peste tot pe unde merg, dar mai ales atunci când plec la drum – asta spre disperarea tatălui meu🙂,
8. Citesc și cărți în format fizic, dar am și un e-reader pe care încap o mulțime de cărți în format electronic.
9. Vorbesc și scriu despre cărți.
10. Dăruiesc cărți împătimiților de lectură, caci mi se pare cel mai frumos cadou pentru cineva care respectă, iubește și citește cărțile, nu doar le are într-o bibliotecă.

Cărțile și lectura este cea mai frumoasă dependență, o dependență care face rău niciodată nimanui. Este o dependență de care nu vreau să ma vindec, o dependență căreia îi voi ceda întotdeauna cu cea mai mare plăcere.

6 gânduri despre “Sunt dependentă de cărți și nu am de gând să mă tratez

  1. Eu nu prea pot…sunt 5 ani de cand librariile sunt asaltate de mine…in fiecare luna merg in ele,chiar si de 3 ori pe luna daca se iveste ceva neprevazut.

  2. Am bifat toate cele 10 puncte! Clar sunt dependenta…Si ai dreptate, nici eu nu vreau sa ma vindec. Azi am fost prin Auchan, am trecut si pe la raftul cu carti cu gandul ca doar ma uit. Dar fata mea cea mica, stand in caruciorul pt cumparaturi, a apucat o carte de pe raft si n-am reusit sa i-o iau din mana. Si tot am plecat cu o carte acasa :)) E o conspiratie a universului…😀

  3. Laura ma regasesc in cuvintele tale. Pasiunea pentru lectura cred ca a venit de la mama, tot timpul ma indemna sa citesc o carte si la scoala punctam tot ce era necesar.
    Legat de lista ta, ai mare dreptate. Singurul lucru care nu-l mai fac este sa particip la concursuri. Din pacate nu sunt norocoasa si decat sa ingros listele mai bine renunt.

  4. Nici eu nu sunt foarte norocoasă, dar tot particip. și de foarte multe ori rămân doar cu dorința și experiența participării. Uneori mai și câștig, iar asta mă îndeamnă să nu renunț, chiar dacă nu sunt eu norocoasa întotdeauna.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s